Mă ştiu! ~ Aron Cotrus

neastâmpărat sunt ca argintul viu…
Nu m-am născut să număr stelele pe cer
Şi nici, stingher,
Aurului să-i slujesc – argat neghiob –
Şi râuri pământeşti să-i cer…
Nici să subjug,
Nici să fiu rob…

Eu m-am născut să dărui, să mă dărui
Oricând şi-orişicui…
Să mă clădesc citind, să mă izbesc şi să mă nărui…
S-aduc în casă-mi zarea, să-nalţ pământu-n cer,
Să dau, şi niciodată-napoi să nu mai cer…

Pământul ţării mele cu viforele lui,
Cu munţii pân`la ceruri, cu nourii-i haihui,
Mi-a dăruit un suflet pe care-l dau oricui
Ca pe o poamă grea
C-un gust ce-n lumea-ntreagă îl are numai ea…
O poamă pârguită abia,
În ţara mea
De arşiţă şi nea…

Din noaptea-mi mută, aspră aşa cum alta nu-i,
Din casa mea pe care-naintea nimănui
N-o-nchid şi n-o încui,
Întind o mână albă, de frate, orişicui,
Căci m-am născut să dărui, să mă dărui
Oricând şi-orişicui;
Să-mi fac o sfântă lege din risipă,
Să mă clădesc cântând, cu fiecare clipă,
Cu fiecare clipă să mă nărui…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s