A ajuta – da au ba?!

 

 

395598_535160256514447_1519505089_n

 

Ce inseamna suferinta unui seaman?

 

Cand merg pe strada vad aceasta suferinta? Si cand vad aceasta suferinta, ea este reala sau contrafacuta, si daca e reala pot eu sa merg mai departe?

 

Pot eu sa ajut? Si daca da, cum?

 

 

Nu exista oare organizatii care sa se ocupe de cei ce au o viata grea?

 

Eu nu am timp acu, am si eu problemele mele, si pe mine cine m-a ajutat cand am avut nevoie?

 

Eh, fiecare cum si-a asternut asa doarme!! sigur au facut ei ceva sa ajunga in situatia asta…

 

Cine stie, maica-sa ori taica-su e vre-un drogat alcoolic, si de aia au ajuns asa..

 

Dar copii ar trebui sa merga la scoala domne’…

 

 

 

Eu stiu un lucru, daca vad un om in frig si foame: ii ofer ce are nevoie sau il intreb cum este si de ce are nevoie, nu fac presupuneri –  il intreb. Nu ma apuc sa filozofez despre cum a ajuns el in acea situatie, daca merita sau nu, daca eu intarziu nu stiu unde daca ma oresc putin acum din drum.

 

 

E o mana intinsa spre tine – ii raspunzi sau nu?

 

Creezi o poveste pt ceea ce vezi? sau reactionezi din inima direct pt ca si gandirea ta iti spune daca omul din fata ta te minte sau nu. Cand un copil de pe strada de 7-8 ani iti spune ca ii e sete si te roaga sa ii cumperi o sticla de apa – in acel moment tu crezi ca el minte sau spune adevarul?

 

 

Nu imi propun sa schimb lumea, si nici sa o fac mai buna – imi propun sa ma schimb pe mine si sa devin eu mai buna cu inima mai mare, atat de mare incat sa incapa toti oamenii (inclusiv si femeia cu care ieri m-am certat, pt un lucru de nimic).

 

 

 

Am observat ca atunci cand vorbim de a ajuta pe cineva – prima data nu apare empatia! Ci prima data apare SUSPICIUNEA

 

ca ceva nu e adevarat ca sigur e ceva putred si ca cineva vrea sa ne pacaleasca cu povesti lacrimogene. “… Si eu fac fapte bune si generoase, dar profita lumea de mine. Daca esti prea bun esti luat de prost, de multe ori m-am pacalit si oameni m-au dezamagit, etc”

 

 

 

Vreau sa ajung sa ma risipesc in darnicie – daca dau din inima eu nu ma imputinez si nu ma saracesc – daca dau din inima nu imi pasa daca nu mi se multumeste inapoi, daca cel ce a primit e nerecunoscator sau imi desconsidera darul. Caci un gest bun e ca o samanta care daca nu rodeste acum pt ca pamantul este aspru si uscat, aceasta samanta va da rod la un moment dat, cand eu nu voi mai fii sa vad acest vlastar.

 

 

Dar din dar se face rai!

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s