Osho card 46. Cautare / Calatorie / Misiune

osho card the quest god 46

 

http://www.osho.com/Main.cfm?Area=magazine&Sub1Menu=tarot&Sub2Menu=oshozentarot

 

Osho card 46.

Cautare / Calatorie / Misiune

In cautarea casei lui Dumnezeu (Unde locuieste El?)

 

Aduna-ti tot curajul si fa saltul. Vei continua sa existi, dar intr-un asemenea mod cu totul nou incat nu il vei putea lega in nici un fel de modul vechi de a trai. Va fi o discontinuitate. VECHIUL era atat de mic, pipernicit, atat de neimplinit iar NOUL atat de vast de necuprins. De la o mica picatura ai devenit un ocean. Dar chiar si o picatura care se scurge  de pe o frunza de lotus tremura pentru un moment, incearca sa mai ramana agatata pentru o clipa, pentru ca vede doar oceanul vast … si o data ce va cadea de pe frunza va pierde starea actuala de picatura. Deci va pierde aceasta forma de picatura, dar asta nu e o pierdere caci va deveni parte din ocean. Si toate oceanele au limite insa oceanul existentei este fara limite.

 

Am vorbit de multe ori de un frumos poem de al lui Rabindranath Tagore. Poetul se afla in cautarea lui Dumnezeu de milioane de vieti. El l-a zarit cateodata, in indepartari, aproape de cate o stea,  si a inceput sa mearga intr-acolo dar cand ajungea intr-un sfarsit la acea stea, Dumnezeu se mutase in alt loc. Dar cel ce il cauta pe Dumnezeu a continuat sa il caute – era hotarat sa afle unde locuia Dumnezeu – si surpriza surprizelor, intr-o zi el a ajuns la o casa unde pe usa scria “Casa Domnului”.

 

Puteti sa ii intelegeti extazul cautatorului, ii puteti intelege bucuria sa. A ineput sa alerge pe scari, si chiar in clipa in care se pregatea sa ciocane la usa, dintr-o data a incremenit. O idee a incoltit in el: “ Si daca asta chiar este casa lui Dumnezeu, atunci cautarile mele s-au sfarsit. Eu m-am unit cu cautarea aceasta, am devenit una cu ea. Nu cunosc altceva. Daca usa se deschide si voi fi fata in fata cu Dumnezeu, sunt terminat – cautarea a luat sfarsit. Si atunci ce mai urmeaza?”

 

A inceput sa tremure de frica, si-a scos papucii din picioare, si a coborat de pe frumoasele trepte de marmura. Frica sa acum este ca Dumnezeu va deschide usa, desi el nu apucase sa bata la usa. Si apoi a inceput sa alerge cat de tare putea, mai tare decat a alergat vreodata. Se gandea ca inainte de asta, alerga cat putea ca sa il gaseasca pe Dumnezeu, dar azi fugea in directia opusa asa cum nu a mai fugit vreodata, fara sa se uite inapoi. Si poemul se incheie “Inca il mai caut pe Dumnezeu. Ii cunosc casa, asa ca o evit si Il caut in celelalte locuri. Incantarea este mare, provocarea mareata, si prin cautarea mea eu continui sa exist. Dumnezeu e prea puternic – voi fi pierdut in fata sa. Insa acum nu imi este teama de el, pentru ca stiu unde locuieste. Si lasand la o parte casa Sa, il caut pe El peste tot in univers. Si undeva in adancul meu eu stiu ca aceasta cautare nu este pentru Dumnezeu, cautarea aceasta este pentru a-mi hrani Ego-ul.”

 

Rabindranath Tagore nu este asociat cu religia de obicei. Dar totusi doar un om religios cu o incredibila experienta traitoare poate scrie un asemenea poem. Nu este o poezie obisnuita, ci contine un mare adevar. Aceasta e situatia: starea de beatitudine nu iti permite sa existi in lumea materiala, existi la alt nivel. De aceea nu vezi asemenea oameni in stari de gratie mergand pe pamant.

Suferinta hraneste Ego-ul – de aceea vedem atatia suferinzi in lume. Punctul central aici este Ego-ul.

 

Pentru a constientiza adevarul suprem trebuie sa platesti un pret – si pretul platit nu e altceva decat sa renunti la Ego. Asa ca atunci cand un asemenea moment se arata nu ezita. Dansand dispari … cu raset de bucurie, cu cantece pe buze te evapori.

 

 

  ………………………….
46. The Quest

Searching for the house of God

 

Gather all courage and take a jump. You will still exist, but in such a new way that you cannot connect it with the old. It will be a discontinuity. The old was so tiny, so small, so mean, and the new is so vast. From a small dewdrop you have become the ocean. But even the dewdrop slipping from a lotus leaf trembles for a moment, tries to hang on a little more, because he can see the ocean… once he has fallen from the lotus leaf he is gone. Yes, in a way he will not be; as a dewdrop he will be gone. But it is not a loss. He will be oceanic. And all other oceans are limited. The ocean of existence is unlimited.

 

I have talked many times about a beautiful poem of Rabindranath Tagore. The poet has been searching for God for millions of lives. He has seen him sometimes, far away, near a star, and he started moving that way but by the time he reached that star, God had moved to some other place. But he went on searching and searching–he was determined to find God’s home–and the surprise of surprises was, one day he actually reached a house where on the door was written: „God’s Home.”

You can understand his ecstasy, you can understand his joy. He runs up the steps, and just as he is going to knock on the door, suddenly his hand freezes. An idea arises in him: „If by chance this is really the home of God, then I am finished, my seeking is finished. I have become identified with my seeking, with my search. I don’t know anything else. If the door opens and I face God, I am finished–the search is over. Then what?”

He starts trembling with fear, takes his shoes off his feet, and descends back down the beautiful marble steps. His fear is that God may open the door, although he has not knocked. And then he runs as fast as he has never run before. He used to think that he had been running after God as fast as he could, but today he runs as he has never run, not looking back. The poem ends, „I am still searching for God. I know his home, so I avoid it and search everywhere else. The excitement is great, the challenge is great, and in my search I continue to exist. God is a danger–I will be annihilated. But now I am not afraid even of God, because I know where he lives. So, leaving his home aside, I go on searching for him all around the universe. And deep down I know my search is not for God; my search is to nourish my ego.”

Rabindranath Tagore is not ordinarily associated with religion. But only a religious man of tremendous experience can write this poem. It is not just ordinary poetry; it contains such a great truth. This is the situation: blissfulness does not allow you to exist; you have to disappear. That’s why you don’t see many blissful people in the world. Misery nourishes your ego–that’s why you see so many miserable people in the world. The basic, central point is the ego.

For the realization of ultimate truth, you have to pay the price–and the price is nothing but dropping the ego. So when such a moment comes, don’t hesitate. Dancingly, disappear… with a great laughter, disappear; with songs on your lips, disappear.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s