Boala = Vindecare

Boala= Vindecare

 

Daca acum un an cineva mi-ar fi zis ca BOALA e un lucru BUN, ca e semn de SANATATE si asa mai departe, as fi zis ca e de neacceptat… cum?! cand atatia sufera sa fie asta un lucru bun?!

Insa o suma de experiente de viata din ultima vreme, lucruri traite pe propria piele si la cei din jur plus tona de informatii pe care le-am acumulat in ultima vreme (pe subiectul: sursa problemelor noastre  – mentalul, programe de gandire paguboase, credinte care nu ne servesc BINELUI nostru cel mai inalt, preferam sa ne credem propriile povesti despre viata decat sa privim obiectiv si detasat elementele unei istorii prin care trecem sau am trecut – e obositor, cere antrenament si efort sa stai si sa cugeti J).

Insa azi m-a lovit o intelegere colosala:

Am urmarit un caz indeaproape, si am constatat ca s-au inbolnavit unu dupa altul destul de rapid membrii unei familii, asta in urma mai multor actiuni (probleme de decizii de viata, de intelegere si de aplicare, refuzul de a face anumite lucruri, si intr-un tarziu constientizarea si realizarea unor pasi.). in momentul in care primii pasi catre constientizare au fost facuti au aparut si bolile.

Stop cadru:

ar parea ca dupa o serie de incercari sufletesti vin si cele trupesti, daca pana acum m-as fi intristat ca uite: problema, dupa problema, acum vad cu bucurie ca boala e semn de vindecare. De ce? Pe scurt din cercetarea mea (si nu am timp sa scriu pe larg aici, insa cine e curios poate urma link-urile de la sfarsit si cerceta si trage propriile concluzii):

 

–          Un medic olandez spunea ca: “ Sanatatea nu e starea de bine. Ci Sanatatea e capacitatea de  a duce o boala, de a trece prin ea, de a trai cu ea” asta dovedeste o mai mare forta de viata decat a fi intr-o zona confortabila fara incercari

–          Boala e semnul ca organismul a declansat procesul de vindecare – concluzie desprinsa din materialele despre “ Noua medicina germana”  si video-urile urmarite cu dr Crina Veres  – voi pune link-urile la sfarsit. Boala e punctul culminant, dupa o perioada de stress, de incercari sufletesti de alegeri de viata, te incetineste, te face neputincios, iti da ragaz de gandire sa iti privesti alegerile de viata – in acest moment intra in scena mecanisme de reglare ale organismului pe care nici macar unii doctori nu le pot explica (indiferent de limbajul sofisticat pe care il folosesc – cu tot respectul pentru munca si rezultatele lor – exista medici si medici).

–          Medic / nemedic si eu simplu om, pot afirma cu putere fara urma de indoiala ca organismul uman si corpul fiecaruia detine o intelepciune fara limite capabil de cele mai uimitoare rezultate ce sfideaza orice explicatie (trebuie sa fii orb sa nu vrei sa vezi cazurile care sunt exceptii si nu intra in statistici – si numarul lor nu e mic!!!)

–          Am auzit o data o observatie de bun simt de la cineva, care se minuna sincer de urmatoarea situatie: “ Mai stii ce e uimitor?! Ca de fiecare data dupa ce fi-miu pateste ceva, se loveste tare, boleste, ceva… Dupa, are un salt calitativ in desteptaciune si cumintenie. Devine mai matur, constat ca dupa o saptamana a invatat mai multe ca si-a dat drumul la ceva ce inainte ii punea probleme.”

–          Asta mi-a dat o bucurie si speranta J UAU! Asa e. Dupa orice boala am iesit transformata, am privit viata altfel, mai intai am experimentat necazul, greutatea, neputinta, neplaceri de tot felul, neajutorarea, ingrijorarea, a trebuit sa apelez la ajutor exterior, a trebuit sa am parte de incertitudini, sa pun totul in balanta …. Si mai apoi la primul semn de mai bine, e ca o raza de soare ce anunta primavara, inca nu ai putere destula dar parca incepi sa prinzi forte si te bucuri de fiecare gest, pas si esti recunoascator, si inainte mergeai si alergai si faceai tot felul de lucruri by default fara sa fii recunoscator pentru ele si acum te bucuri ca te-ai ridicat din pat😀

–          Gandul asta m-a facut sa ma bucur pentru familia din exemplu de mai sus: mi-am spus UAU! E bine! Semn ca s-au imbolnavit toti! insemna ca au lucrat la ceva si s-a desfacut un nod. Si sigur daca vor continua procesul de constientizare va urma ceva bun pentru ei.

–          Gandul ca prin Boala mi se da ocazia sa vad ceva ce altfel mi-ar fi fost aproape imposibil sa prelucrez si ca astfel eu cresc si ma transform – imi da o bucurie! Nu mai am cum sa ma indoiesc… chiar functioneaza… am privit toate momentele de boala din trecutul meu si am privit cu luare aminte cum am trecut prin ele, cum am fost dupa… mereu am fost mai tare si mai mare! Nu pot spune ca am ramas mai imputinata. SPIRIT over MATTER!

 

Gandul ca boala poate insemna daruri si ca nu e ceva rau pentru mine e ca si cum s-au rupt niste lanturi ce ma tineau captiva in niste ganduri ce chiar ele ma imbolnaveau si imi rapeau din fortele de viata.

Cum ar fi o lume in care sa nu ne mai fie teama de greutati  / boala / incercari – sa trecem prin ele – sa vedem ce putem invata? Nu am iesi oare mereu pe plus astfel? Recunosc nu imi iese tot timpul, dar ma stradui … si mama! Cand imi iese ma simt invincibila! Pot sta verticala.

 

 

Un copac ramane in picioare indiferent de vreme si vremuri. Am o imagine reala care este o metafora vorbitoare: in parcul de langa mine am vazut acum un an un ciot de salcie inalt de 30 cm si l-am privit cu mila si compasiune, am facut o paralela, ca un om batran, bolnav, ciuntit, aplecat, chircit, care nu mai avea nimic de contribuit, de spus, si-a trait viata, oare cum o fi fost viata acestui ciot lemnos?! Asta era in iarna, apoi in primavara cand m-am plimbat am vazut din acest ciot cum rasarise o ramurica ce se inalta gratios si ce imagine! Ce alaturare! Zici ca erau bunicul si nepotul… era asa un contrast desi ramurica era parte din ciotul batran si gaunos. Si mi-am spus interior: Ia te uite, pana si cel mai jalnic ciot mai are inca rod de dat si multe de oferit, cine ar fi zis?!

 

A trecut un an, acum in martie 2014 ma plimbam prin parc, si am zarit ciotul – dar stai! Eu nu-l mai pot numi astfel caci e total transformat, ramurica aceea de anul trecut inalta si ea de cativa centimetri acum era …ei, bine! … un copac tanar inalt de vreo 2m! Pentru mine e o mica minune – sa vad cu ochii mei asa transformare. Cum?! As zice ok, am mai vazut eu din copaci taiati sa iasa ramurele… Dar dintr-un ciot asa gaunos sa iasa un copac asa frumos?! Asa e si cu oamenii, mai dati-le o sansa si cel mai respingator ciot se poate transforma intr-un copac armonios cu o demnitate aparte.

 

 

Links:

Dr Crina Veres

https://www.youtube.com/watch?v=KhDk4u3Mqt8

http://www.crinaveres.ro/despre-crina-veres/

 

Louise Hay

https://www.youtube.com/watch?v=atIadL18v9c

 

Cu mare recunostinata pentru intelegerea ce o capat prin studiul antroposofiei:

http://antroposofie.ro/

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s