gandurile si limbajul

Positivity-Happiness-Affirmation_GREAT_Abraham-Hicks

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

*

De ceva vreme imi supraveghz gandurile si limbajul – si desi curatam de zor, ma socam de ce lucruri zaceau in mine. Intre timp m-am mai calmat si mi-am dat seama ca supravegheatul si triajul poate continua la nesfarsit – asa ca mai bine aleg de fiecare data ACUM ce cuvinte si ganduri imi servesc ACUM, fara sa imi mai bat capul cu judecati de valore – pfuii, mult mai bine, si mai usor.

Interesant e sa ai o discutie cu cineva care ii place inca felul asta de mancare (negativitati, formulari prapastioase, condamnari, sentinte, judecati, perspectiva sumbra, concluzii bazate pe evenimente trecute etc).

E ff greu sa stai intr-un asemenea dialog, nu iti vine sa participi, nu e sanatos nici sa te retragi ca mutu… ce-i de facut?

Am inceput sa practic lucrul urmator: ii informez pe toti cu care intru in contact ca eu acum aleg sa ma concentez pe aspectele bune, care imi dau o stare de bine, si ca din experienta am vazut cum e invers, si ca acum aleg diferit. Pentru mine functioneaza, si dau un exemplu banal, ceva concret… Invariabil oamenii asculta, si se opresc putin pentru ca eu nu incerc sa-I conving, in schimb ma exprim pe mine asa cum sunt acum si le lansez o invitatie, cel putin cand petrecem un timp impreuna sa ne uitam la lucruri care ne inspira (nu lucruri care ne consuma, pe unii de ani de zile, fara folos). Respect zona din care vine fiecare pentru ca zona negativitatii si a grijilor o cunosc prea bine si stiu ca sunte etape pana sa iti dai seama de cum functioneaza si sa vrei sa iesi singur de acolo, sau sa mai ramai doar pentru ca e palpitant.

 

……..

 

 

Un exemplu banal: ma sui in taxi, taximetristul vocifereaza ca una, ca alta …blablabla zgomot mental, si apoi injura de mama focului un semafor ca de ce e rosu?!, ca cine l-a instalat acolo, cat de nepotrivit este… si pe masura ce ne apropiam, ma amuzam de gradul ridicat de indignare si nervi ai omului si ii zic: oricum se va schimba in verde…ceea ce s-a si intamplat (nu e magie, se stie) si nici macar nu a fost nevoie sa incetineasca sau sa opreasca – dar intre timp o cheltuit atata energie sa injure, mama, mama!

Stau si eu si ma gandesc ca e mai greu cu conexiunea la tine insati, si atunci iti versi oful pe ce iti iese in cale, de exemplu pe un semafor rosu care e doar un indicator, si care oricum se va schimba in curand

Observ la mine in primul rand si apoi reflectat in jur cat de greu ma lepad de limbaje si credinte care nu imi servesc (nervii is buni, dar numa’ nu exprimati asa tam –nisam … ei indica ceva, altceva …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s