Fereasca-ne de asa prea-plin si de asa prea-gol

Azi am avut o discutie despre normalitatea si acceptarea limbajului vulgar in orice context, fie el si la birou… o-i fi eu mai conservatoare la gusturi, insa nu sunt purista, ma mai manjesc la gura cu expresii din cand in cand – dar totusi as vrea sa pastrez niste delimitari si intrebarea mea e: eu pot vorbi murdar, urechile mele inghit multe, stiu si sa le triez si  sa le dau drumul si sa ma abtin de la aceste “delicii verbale”

Intrebare e: tu poti gusta o poezie, poti scoate si alte perle pe gura? Pe langa injuraturi si alte cele?

Sa injure poate toata lumea,

sa spuna un lucru bine si la momentul potrivit – putini, putini (sau destui depinde unde privesc).

Am ceva cu injuraturile si limbajul vulgar – atunci cand in partea cealalata a  balantei nu e pus nimic – fereasca-ne de asa prea-plin si de asa prea-gol.

A da drumul total fara discernamant la niste porniri – unde ne poate duce?

intrebari retorice:

asist? contribui? creez? ma cufund? urmez tendintele? rasturnari de valori? pro-contra-accept-dar-pana-cand?-siunde?sidece?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s