Traiesc atat de dostoievskian incat cred ca devin melancolica rau :)

Traiesc atat de dostoievskian incat cred ca devin melancolica rau 🙂

In fiecare zi in tramvai intalnesc cele mai neasteptate aparitii pe o scara de la -100 la 100 (ingeri si demoni) – nu exista zi sa fie banala in tramvaiul 1 – de la mall Vitan la Stefan cel Mare…

In tramvai – In fiecare zi cate un personaj: azi un homeless inteligent care vorbeste singur are prestanta si e vocalul gandurilor nerostite: drepturile sinucigasilor, cerc vicios homeless- fara casa, fara serviciu, pierdut familie avere luat razna, l-am banuit de farsa ca repeta un rol absurd prea are logica, coerenta debit verbal. Vorbeste ca in fata unui tribunal invizibil, nimeni nu se uita la el si el priveste lung in zare. Toate detaliile la el ma izbesc: contrastul intre haine vechi tinura neglijenta si fata senina bonoma tonul hotarat usor tonic. Daca as asculta doar vocea as zice ca e un domn distins cu o ocupatie mai de top, dar cand ma uit la el clar homeless. Ceva nu se potriveste. Nu cerseste, doar isi povesteste viata, asa direct esenta. Ma impresioneaza astfel de cazuri…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s