Ma gandeam daca sa scriu sau nu despre cum am trait Invierea si despre experienta de a merge cu multimea la Biserica in Noaptea Sfanta. Multime e cuvantul potrivit cu contextul (credinciosi sau oameni intru Hristos ar fi fost mai de preferat). Cand scriu aceste randuri par ca o judecata, insa nu as vrea sa fie asa ci doar ca o marturie a unui observator.
Anul acesta am petrecut Pastele in Bucuresti, si ca sa ajung la biserica am traversat un parc (s-a simtit mai tare religiozitatea, asteptarea si sfinteniea printre copacii tacuti si solemni decat cand am ajuns la biserica).
Ce a mers prost:
- A) Cel care fuma desi eram inghesuiti unii in ceilalti (daca nici la 23.45 nu te poti abtine pt 30 de minute… B) cineva l-a apostrofat, individul a ripostat verbal (stateam si ma intrebam ce cauta oamenii aceia acolo pana la urma?) c) individual cu pricina o sunat pe careva si ii relata patetic ca a fost bruscat (fals, au fost doar schimburi de replici nepotrivite cu locu si momentul). Era 23:55 – dar ce mai conteaza momentul ala tainic adanc cand au fost lezate niste ego-uri mici de-un metru saizesicinci.
- Cei care veneau grabiti la 23:45-23:57 si incercau cu orice pret sa treaca mai in fata… mai in fata catre ce?! Ca -am si zis uneia: da’ unde te mai grabesti asa in ceasul al 12-lea (metaforic si adliteram)
- Cei care aveau multe de comunicat in acele momente, comentau live un eveniment important … probabil (si la concerte m-am simtit mai bine decat atunci, desacralizare totala, zici ca erau pe stadion sau la mall) era sa zic “ chiar nu inteleg atitudinea” si apoi mi-am dat seama ca daca as incerca sa inteleg de ce se comporta asa ajung la niste adevaruri triste
- Cei care se imping si nu stiu sa ceara voie sa treaca pe langa tine (ultima oara cand am verificcat inca nu eram piesa de mobila)
- Microfoanele lui peste prajit – cand vezi ca nu iti merge instalatia, si afara nu ploua – a fost alegerea nefericita a preotilor de a canta intr-un foisor inchis etans cand ar fi putut canta live afara, si i-am fi auzit
Ce a fost frumos:
- Cand am cantat impreuna (un cor ca o mare de voci – in sfarsit eram de accord intr-o privinta si se simtea ‘Hristos a inviat”
- Din toata multimea aceea imensa de oameni cel mai curat a fost un copil care se auzea deasupra tuturor: cu credinta, forta si bucurie, parca ne dadea un impuls ce se auzea pana in ultimele randuri – atunci am vazut oamneni zambind, deabia atunci isi parasisera gandurile serioase de zi cu zi (o iesit cozonacul, pasca? Ce mancam maine, cu ce plec de aici? cum o fi traficu?)
Ar mai fi de zis, ma opresc aici…
Oalexa's Blog 