Citate Aristotel

Ceea ce este propriu fiecărui lucru, este din fire cel mai bun şi mai plăcut acestuia – pentru fiinţele umane, de aceea, viaţa conformă cu raţiunea este cea mai bună şi mai plăcută, de vreme ce raţiunea mai mult decât orice altceva este omenească. Astfel de viaţă, prin urmare, este totodată şi cea mai fericită.

Cel blând nu se îndreaptă spre răzbunare, ci mai cu seamă către iertare.

Scopul artei nu este să reprezinte aparenţa exterioară a lucrurilor, ci semnificaţia lor interioară.

Cei a căror prietenie se întemeiază pe virtute sunt animaţi de zelul de a-şi face reciproc binele (acest lucru fiind propriu virtuţii şi prieteniei); or, o astfel de emulaţie nu poate da naştere nici la reproşuri, nici la certuri, căci nimeni nu se poate supăra pe cel care-l iubeşte şi-i face binele, ci, dacă are delicateţe sufletească, se revanşează făcând la rândul său binele;iar cel care-l depăşeşte pe celălalt prin binele care i-l face, obţinând astfel ceea ce îşi dorea, nu ar putea aduce reproşuri prietenului său, pentru că fiecare dintre ei aspiră spre bine. Nici în prieteniile întemeiate pe plăcere asemenea incidente nu au loc dacă se bucură să-şi petreacă timpul împreună;şi ar părea de-a dreptul ridicol cel ce i-ar reproşa prietenului că nu-i face plăcere prezenţa lui, din moment ce nimic nu-l obligă să-şi petreacă timpul împreună cu el.

În prietenia erotică însă, uneori cel ce iubeşte se plânge că iubirii sale pasionale nu i se răspunde la fel, chiar şi când întâmplarea face să nu aibă nimic demn de iubit;la rândul său, cel iubit se plânge adesea că celălalt, care la început îi promisese totul, acum nu-şi respectă nici una dintre promisiuni. Asemenea lucruri se întâmplă când primul iubeşte urmărind plăcerea, celălalt interesul, şi când nici unul, nici altul nu găseşte în legătura lor avantajul urmărit. Şi cum acestea erau mobilurile prieteniei lor, ea este sortită să se destrame când scopurile pentru care s-a întemeiat nu sunt atinse. Spre deosebire de ele, prietenia bazată pe afinităţi de caracter, neexistând decât pentru ea însăşi, rezistă în timp.

Natural, nemulţumirile şi reproşurile se ivesc exclusiv sau cel mai adesea în prietenia bazată pe interes;scopul relaţiilor dintre ei fiind interesul, prietenii de acest fel au pretenţii din ce în ce mai mari, imaginându-şi veşnic că au mai puţin decât li se cuvine şi plângându-se că nu obţin tot ce li se datorează după merit. La rândul lor, cei ce le fac binele se află în incapacitatea de a face faţă unor cerinţe atât de mari din partea beneficiarilor lor.

Iubirea este asemănătoare unui act creator, în timp ce a fi obiect al iubirii seamănă cu o stare pasivă. Prin urmare, cei care deţin superioritatea în acţiune sunt şi cei animaţi de iubire şi de sentimente amicale. În sfârşit, toţi oamenii iubesc mai mult ceea ce le cere mai mult efort;de pildă, cei care şi-au agonisit singuri averea ţin la ea mai mult decât cei ce au primit-o moştenire. Acesta este şi motivul pentru care mamele îşi iubesc copii mai mult decât taţii;ele suferă mai mult născându-i şi ştiu mai bine că sunt copii lor.

Educaţia este cea mai bună asigurare pentru bătrâneţe.

Noi suntem numai prin aceea că gândim;prin cuvântul a gândi, înţeleg tot ce se petrece în noi în aşa chip că ne dăm seama imediat de aceasta prin noi înşine: de aceea, nu numai a înţelege, a voi, a imagina, dar şi a simţi, este acelaşi lucru aici ca şi a gândi.

E un principiu dovedit că trebuie să înveţi să asculţi pentru a şti comanda. De aceea, măiestria conducerii nu este un act, ci o deprindere.

Lumea ideilor absolute nu are culoare, nici formă, nici nu e tangibilă.

Cei care educă copiii sunt demni de mai multă onoare decât cei care le dau viaţă; de aceea, pe lângă viaţă, dăruiţi copiilor şi arta de a trăi bine, educându-i.

Plăcerea muncii aduce perfecţiunea acesteia.

Suntem ceea ce facem în mod repetat. De aceea măiestria nu este un dat, ci o deprindere.

Fericirea constă în fapte conforme întru totul cu virtutea, înţelegând prin virtute, virtutea absolută, nu cea relativă. Virtutea absolută este, după părerea noastră, cea care tinde spre frumuseţe şi cinste, iar cea relativă se referă la lucrurile necesare.

Diferenţa dintre istorici şi poeţi nu constă din faptul că unii scriu proză, iar ceilalţi versuri. Cei dintâi descriu lucrurile care au fost, ceilalţi faptele care pot deveni. Din această cauză, poezia este mult mai filozofică şi mai importantă decât istoria, întrucât afirmaţiile ei sunt de o natură mai curând universală, faţă de cele predilect singulare ale istoriei.

Omul ideal suportă accidentele vieţii cu demnitate şi eleganţă, făcând tot ce este mai bun în împrejurările date.

Nenorocul ne arată pe cei care nu ne sunt adevăraţi prieteni.

Posibilitatea de a susţine un lucru fără a-l accepta este semnul unei minţi educate.

Dacă în comparaţie cu omul, intelectul este ceva divin, atunci şi viaţa dusă în conformitate cu intelectul va fi, în comparaţie cu viaţa umană, divină.

Fericirea este apanajul celui ce-şi ajunge sieşi.

Nu ne mâniem pe cei care sunt serioşi cu noi.

Sănătatea este calitatea cea mai meritorie a corpului.

Educarea minţii fără cea a inimii nu este educaţie deloc.

Tot ceea ce este exprimat în afară, se va imprima în interior

Oamenii perfecţi nu greşesc, nu urăsc, nu înşeală, dar mai ales nu există.

De vreme ce lucrurile nu se întâmplă cum vrem, trebuie să le vrem cum se întâmplă.

Cele patru lucruri cu ajutorul cărora oamenii obişnuiesc să facă educaţia erau ştiinţa de carte, gimnastica, muzica şi desenul.

Frumuseţea sufletului străluceşte atunci când o persoană întâmpină fără să-şi piardă cumpătul fiecare neşansă pe măsură ce se iveşte, nu pentru că nu ar simţi, ci pentru că este o persoană cu caracter superior şi plină de eroism.

Deşi iubim şi prietenia şi adevărul, totuşi e o datorie sfântă să preţuim mai mult adevărul.

Trebuie să vorbeşti ca cei mulţi şi să gândeşti ca cei înţelepţi.

Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri; o inimă în două suflete.

Ceea ce avem de învăţat să facem, învăţăm făcând.

Un stejar, e adevărat, nu vorbeşte, dar asta nu înseamnă că nu gândeşte.

Oricine se poate supăra – este uşor. Dar să te superi pe cine trebuie, atât cât trebuie, în momentul potrivit, pentru un motiv corect şi într-un fel potrivit – asta nu mai este deloc simplu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s