Arhive pe categorii: dreamin’

3 POVESTI CU INGERI, De Ileana Vasilescu – carte de daruit

Update

pentru comenzi carti:

Pentru cei din Bucuresti ce trec sau locuiesc prin zona Decebal- Baba Novac, gasiti cartile Creanga Fermecata si la Clubul Waldorf.

https://www.facebook.com/Ed.Creanga.Fermecata

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.458211764297492.1073741830.291408794311124&type=1

detalii şi comenzi :

christtttina @ yahoo.com

ileana.ileana1855 @ yahoo.com

* * *

3 POVESTI CU INGERI

De Ileana Vasilescu

***

Cateva cuvinte despre carte:

Aceasta carte e prilej de a crea moment magice alaturi de cei mici, de a recastiga din farmecul copilariei, de a ne apropia de Craciun cu pregatirea plina de consideratie pe care o cere acest moment. Prea s-a intransformat Craciunul in ceva commercial, si in acelasi timp daca stii sa cauti in jurul tau vei gasi si acele lucruri simple care sa-ti imbogateasca sufletul. Aceasta carte cu povesti pline de farmec si invataturi si ilustratii minunate sper sa ajunga sa insenineze serile multora.

***

Cateva cuvinte despre autoare – scrise chiar de ea:

La început am fost: Vai, plânge copilul! Apoi am devenit: Stai cuminte! Apoi am fost rând pe rând Lenuţa,  nepoata mea, fata lui domn director, soră-mea, Ileana, eleva,  fiica doamnei profesoare, blondo, iubito, prietena mea, dulceaţă. O  vreme am fost studenta…Într-o zi am devenit: Soţia mea. Apoi rând pe rând mami, mămico şi mamăăăăă. Mulţi îmi spuneau în lipsă Vasileasca. Copiii din bloc mă strigau: Mama lui Valentiiin! Mama lu’ Cristinaaa! Mamaaa lui Sabin! Am mai fost doamna profesoară! Doamnă! La un moment dat am devenit eu însămi: Ileana Vasilescu. Mai nou sunt: Bunicaaa ! Dar sunt recunoscătoare pentru că între timp am cunoscut iubirea care nu aşteaptă nimic…

Ileana Vasilescu

***

Alte titluri puplicate:

“Arta de a mustra”, 1 ediţie, Bucureşti 2011

“Povestiri pentru copii”

Editura Sophia, 12 ediţii

“Surâsul Cerurilor. Poveştile Maicii Domnului”

Editura Adonis, 1 ediţie

“Vieţile sfinţilor. Povestiri pentru copii”

***

Comenzi carti:

ileana.ileana1855@yahoo.com

christtttina@yahoo.com

***

Lectie de viata!

„Dajosephine wall painting lioncă cineva îi cere lui Dumnezeu curaj sau putere, Dumnezeu nu-i dă curaj sau putere, ci oportunităţi în care să descopere că are curaj, că are putere!”
A fost odată un rege care avea o fiică deşteaptă foc şi foarte frumoasă. Prinţesa suferea însă de o boală misterioasă. Pe măsură ce creştea, mâinile şi picioarele-i slăbeau, în timp ce auzul şi văzul i se împuţinau.
O mulţime de doctori încercaseră să o vindece, dar în zadar. Într-o zi, la curte sosi un bătrân despre care se spunea că ar cunoaşte secretul vieţii. Toţi curtenii se grăbiră să-l roage să vină în ajutorul prinţesei bolnave. Bătrânul îi dădu copilei un coşuleţ de nuiele cu capac, şi-i spuse:
– Ia-l şi ai grijă de el. Te va vindeca.
Nerăbdătoare şi plină de bucurie, prinţesa deschise capacul, dar ceea ce văzu o umplu de uimire şi de tristeţe. În coşuleţ era un copil, doborât de boală, şi mai nenorocit şi mai suferind decât ea. Prinţesa îşi lăsă sufletul cuprins de compătimire şi, în ciuda durerilor, luă copilul în braţe şi începu să-l îngrijească. Trecură luni, iar prinţesa nu avea ochi decât pentru copil. Îl hrănea, îl mângâia, îi surâdea, îl veghea nopţile, îi vorbea cu duioşie, chiar dacă toate acestea îi pricinuiau o mare suferinţă şi oboseală.
La aproape şapte ani după acestea. se petrecu ceva de necrezut. Într-o dimineaţă, copilul începu să zâmbească şi să meargă. Prinţesa îl luă în braţe şi începu să danseze râzând şi cântând, uşoară şi nespus de frumoasă cum nu mai fusese de multă vreme. Fără să-şi dea seamă se vindecase şi ea.
„Doamne, când mi-e foame, trimite-mi pe cineva care are nevoie de hrană;
când mi-e sete, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apă;
când mi-e frig, trimite-mi pe cineva care trebuie încălzit;
când sufăr, trimite-mi pe cineva pe care să mângâi;
când crucea mea începe să fie prea grea, dă-mi crucea altuia s-o împart cu el;
când sunt sărac, adu-mi pe cineva care este în nevoie;
când nu am timp, dă-mi pe cineva pe care să-l ajut o clipă;
când mă simt descurajat, trimite-mi pe cineva pe care să-l încurajez;
când simt nevoia de a fi înţeles, dă-mi pe cineva care să aibă nevoie de înţelegerea mea;
când aş vrea ca cineva să aibă grijă de mine, trimite-mi pe cineva de care să am grijă;
când mă gândesc la mine, îndreaptă-mi gândurile către alţii.”
(Bruno Ferrero)

Osho card 46. Cautare / Calatorie / Misiune

osho card the quest god 46

 

http://www.osho.com/Main.cfm?Area=magazine&Sub1Menu=tarot&Sub2Menu=oshozentarot

 

Osho card 46.

Cautare / Calatorie / Misiune

In cautarea casei lui Dumnezeu (Unde locuieste El?)

 

Aduna-ti tot curajul si fa saltul. Vei continua sa existi, dar intr-un asemenea mod cu totul nou incat nu il vei putea lega in nici un fel de modul vechi de a trai. Va fi o discontinuitate. VECHIUL era atat de mic, pipernicit, atat de neimplinit iar NOUL atat de vast de necuprins. De la o mica picatura ai devenit un ocean. Dar chiar si o picatura care se scurge  de pe o frunza de lotus tremura pentru un moment, incearca sa mai ramana agatata pentru o clipa, pentru ca vede doar oceanul vast … si o data ce va cadea de pe frunza va pierde starea actuala de picatura. Deci va pierde aceasta forma de picatura, dar asta nu e o pierdere caci va deveni parte din ocean. Si toate oceanele au limite insa oceanul existentei este fara limite.

 

Am vorbit de multe ori de un frumos poem de al lui Rabindranath Tagore. Poetul se afla in cautarea lui Dumnezeu de milioane de vieti. El l-a zarit cateodata, in indepartari, aproape de cate o stea,  si a inceput sa mearga intr-acolo dar cand ajungea intr-un sfarsit la acea stea, Dumnezeu se mutase in alt loc. Dar cel ce il cauta pe Dumnezeu a continuat sa il caute – era hotarat sa afle unde locuia Dumnezeu – si surpriza surprizelor, intr-o zi el a ajuns la o casa unde pe usa scria “Casa Domnului”.

 

Puteti sa ii intelegeti extazul cautatorului, ii puteti intelege bucuria sa. A ineput sa alerge pe scari, si chiar in clipa in care se pregatea sa ciocane la usa, dintr-o data a incremenit. O idee a incoltit in el: “ Si daca asta chiar este casa lui Dumnezeu, atunci cautarile mele s-au sfarsit. Eu m-am unit cu cautarea aceasta, am devenit una cu ea. Nu cunosc altceva. Daca usa se deschide si voi fi fata in fata cu Dumnezeu, sunt terminat – cautarea a luat sfarsit. Si atunci ce mai urmeaza?”

 

A inceput sa tremure de frica, si-a scos papucii din picioare, si a coborat de pe frumoasele trepte de marmura. Frica sa acum este ca Dumnezeu va deschide usa, desi el nu apucase sa bata la usa. Si apoi a inceput sa alerge cat de tare putea, mai tare decat a alergat vreodata. Se gandea ca inainte de asta, alerga cat putea ca sa il gaseasca pe Dumnezeu, dar azi fugea in directia opusa asa cum nu a mai fugit vreodata, fara sa se uite inapoi. Si poemul se incheie “Inca il mai caut pe Dumnezeu. Ii cunosc casa, asa ca o evit si Il caut in celelalte locuri. Incantarea este mare, provocarea mareata, si prin cautarea mea eu continui sa exist. Dumnezeu e prea puternic – voi fi pierdut in fata sa. Insa acum nu imi este teama de el, pentru ca stiu unde locuieste. Si lasand la o parte casa Sa, il caut pe El peste tot in univers. Si undeva in adancul meu eu stiu ca aceasta cautare nu este pentru Dumnezeu, cautarea aceasta este pentru a-mi hrani Ego-ul.”

 

Rabindranath Tagore nu este asociat cu religia de obicei. Dar totusi doar un om religios cu o incredibila experienta traitoare poate scrie un asemenea poem. Nu este o poezie obisnuita, ci contine un mare adevar. Aceasta e situatia: starea de beatitudine nu iti permite sa existi in lumea materiala, existi la alt nivel. De aceea nu vezi asemenea oameni in stari de gratie mergand pe pamant.

Suferinta hraneste Ego-ul – de aceea vedem atatia suferinzi in lume. Punctul central aici este Ego-ul.

 

Pentru a constientiza adevarul suprem trebuie sa platesti un pret – si pretul platit nu e altceva decat sa renunti la Ego. Asa ca atunci cand un asemenea moment se arata nu ezita. Dansand dispari … cu raset de bucurie, cu cantece pe buze te evapori.

 

 

  ………………………….
46. The Quest

Searching for the house of God

 

Gather all courage and take a jump. You will still exist, but in such a new way that you cannot connect it with the old. It will be a discontinuity. The old was so tiny, so small, so mean, and the new is so vast. From a small dewdrop you have become the ocean. But even the dewdrop slipping from a lotus leaf trembles for a moment, tries to hang on a little more, because he can see the ocean… once he has fallen from the lotus leaf he is gone. Yes, in a way he will not be; as a dewdrop he will be gone. But it is not a loss. He will be oceanic. And all other oceans are limited. The ocean of existence is unlimited.

 

I have talked many times about a beautiful poem of Rabindranath Tagore. The poet has been searching for God for millions of lives. He has seen him sometimes, far away, near a star, and he started moving that way but by the time he reached that star, God had moved to some other place. But he went on searching and searching–he was determined to find God’s home–and the surprise of surprises was, one day he actually reached a house where on the door was written: „God’s Home.”

You can understand his ecstasy, you can understand his joy. He runs up the steps, and just as he is going to knock on the door, suddenly his hand freezes. An idea arises in him: „If by chance this is really the home of God, then I am finished, my seeking is finished. I have become identified with my seeking, with my search. I don’t know anything else. If the door opens and I face God, I am finished–the search is over. Then what?”

He starts trembling with fear, takes his shoes off his feet, and descends back down the beautiful marble steps. His fear is that God may open the door, although he has not knocked. And then he runs as fast as he has never run before. He used to think that he had been running after God as fast as he could, but today he runs as he has never run, not looking back. The poem ends, „I am still searching for God. I know his home, so I avoid it and search everywhere else. The excitement is great, the challenge is great, and in my search I continue to exist. God is a danger–I will be annihilated. But now I am not afraid even of God, because I know where he lives. So, leaving his home aside, I go on searching for him all around the universe. And deep down I know my search is not for God; my search is to nourish my ego.”

Rabindranath Tagore is not ordinarily associated with religion. But only a religious man of tremendous experience can write this poem. It is not just ordinary poetry; it contains such a great truth. This is the situation: blissfulness does not allow you to exist; you have to disappear. That’s why you don’t see many blissful people in the world. Misery nourishes your ego–that’s why you see so many miserable people in the world. The basic, central point is the ego.

For the realization of ultimate truth, you have to pay the price–and the price is nothing but dropping the ego. So when such a moment comes, don’t hesitate. Dancingly, disappear… with a great laughter, disappear; with songs on your lips, disappear.

osho card – Clinging to the Past – 5 –

 

osho past 5

Clinging to the Past – 5 –

These tenses–past, present and future–are not the tenses of time; they are tenses of the mind. That which is no longer before the mind becomes the past. That which is before the mind is the present. And that which is going to be before the mind is the future. Past is that which is no longer before you. Future is that which is not yet before you. And present is that which is before you and is slipping out of your sight. Soon it will be past…. If you don’t cling to the past…because clinging to the past is absolute stupidity. It is no longer there, so you are crying for spilled milk. What is gone is gone! And don’t cling to the present because that is also going and soon it will be past. Don’t cling to the future–hopes, imaginations, plans for tomorrow–because tomorrow will become today, will become yesterday. Everything is going to become yesterday. Everything is going to go out of your hands. Clinging will simply create misery. You will have to let go.

Osho The Great Zen Master Ta Hui Chapter 10

 

Commentary:

The figure pictured in this card is so preoccupied with clutching her box of memories that she has turned her back on the sparkling champagne glass of blessings available here and now. Her nostalgia for the past really makes her a ‘blockhead’, and a beggar besides, as we can see from her patched and ragged clothes. She needn’t be a beggar, of course–but she is not available to taste the pleasures that offer themselves in the present. It’s time to face up to the fact that the past is gone, and any effort to repeat it is a sure way to stay stuck in old blueprints that you would have already outgrown if you hadn’t been so busy clinging to what you have already been through. Take a deep breath, put the box down, tie it up in a pretty ribbon if you must, and bid it a fond and reverent farewell. Life is passing you by, and you’re in danger of becoming an old fossil before your time!

 

 

……………………

 

Cuje-tare:

Toti vrem sa cunoastem, si sa intelegem mai mult, si in acelasi timp totul are un ritm mai rapid, si ce am inteles ieri nu se mai potriveste cu ziua de azi… am renuntat sa mai caut intelesuri acolo unde raspunsurile sunt prea mari ca mintea mea omeneasca sa le poata intelege. Acum am mai multa satisfactie in a observa, a observa cat mai mult (si nu mai inteleg nimic 🙂 dar cu toate astea ma simt de parca adun piese dintr-un puzzle imens si ma uit la ele si nu inteleg nimic pentru ca inca nu am suficiente ca sa imi fac o imagine, insa daca sunt atenta sa ma uit la fiecare piesa in parte vad atunci unde o pot folosi si ca are ceva in comun cu o alta bucatica si ma face sa presimt ce sta in spatele lor.

 

Am mai multa satisfactie in a observa decat in a intelege si concluziile le suspend (raman deschise).

osho card – 2 – schizophrenia :D

osho 12 new vision

Man is split. Schizophrenia is a normal condition of man–at least now. It may not have been so in the primitive world, but centuries of conditioning, civilization, culture and religion have made man a crowd–divided, split, contradictory…. But because this split is against his nature, deep down somewhere hidden the unity still survives. Because the soul of man is one, all the conditionings at the most destroy the periphery of the man. But the center remains untouched–that’s how man continues to live. But his life has become a hell. The whole effort of Zen is how to drop this schizophrenia, how to drop this split personality, how to drop the divided mind of man, how to become undivided, integrated, centered, crystallized. The way you are, you cannot say that you are. You don’t have a being. You are a marketplace–many voices. If you want to say ‘yes’, immediately the ‘no’ is there. You cannot even utter a simple word ‘yes’ with totality…. In this way happiness is not possible; unhappiness is a natural consequence of a split personality.

Osho Dang Dang Doko Dang Chapter 3

 

Commentary:

The person on this card brings a new twist to the old idea of „getting stuck between a rock and a hard place”! But we are in precisely this sort of situation when we get stuck in the indecisive and dualistic aspect of the mind. Should I let my arms go and fall head-first, or let my legs go and fall feet-first? Should I go here or there? Should I say yes or no? And whatever decision we make, we will always wonder if we should have decided the other way. The only way out of this dilemma is, unfortunately, to let go of both at once. You can’t work your way out of this one by solving it, making lists of pros and cons, or in any way working it out with your mind. Better to follow your heart, if you can find it. If you can’t find it, just jump–your heart will start beating so fast there will be no mistake about where it is!

http://www.osho.com/Main.cfm?Area=magazine&Sub1Menu=tarot&Sub2Menu=oshozentarot

12 – new vision – osho card

osho 12 new vision
12. New Vision

When you open up to the ultimate, immediately it pours into you. You are no longer an ordinary human being – you have transcended. Your insight has become the insight of the whole existence. Now you are no longer separate – you have found your roots.

Otherwise, ordinarily, everybody is moving without roots, not knowing from where their heart goes on receiving energy, not knowing who goes on breathing in them, not knowing the life juice that is running inside them. It is not the body, it is not the mind – it is something transcendental to all duality, that is called bhagavat * – the bhagavat in the ten directions ….

Your inner being, when it opens, first experiences two directions: the height, the depth. And then slowly, slowly, as this becomes your established situation, you start looking around, spreading into all other eight directions. And once you have attained to the point where your height and your depth meet, then you can look around to the very circumference of the universe. Then your consciousness starts unfolding in all ten directions, but the road has been one.

Osho Zen: The Diamond Thunderbolt Chapter 9

Bhagavat means ‘the Adorable One’, and Bhagavata is a worshiper of the Adorable One

 

 

Commentary:

The figure on this card is being born anew, emerging from his earthbound roots and growing wings to fly into the unbounded. The geometric shapes around the body of the figure show the many dimensions of life simultaneously available to him. The square represents the physical, the manifest, the known. The circle represents the unmanifest, the spirit, pure space. And the triangle symbolizes the threefold nature of the universe: manifest, unmanifest, and the human being who contains both.

Now you are presented with an opportunity to see life in all its dimensions, from the depths to the heights. They exist together, and when we come to know from experience that the dark and the difficult are needed as much as the light and easy, then we begin to have a very different perspective on the world. By allowing all of life’s colors to penetrate us, we become more integrated.

…………………………………..

Cand te deschizi catre tot ce poate fi posibil, aceste posibilitati picura inlauntrul tau.Nu mai esti doar o biata fiinta umana – ai intrat in transcedentral. Intelegerea ta a devenit intelegerea intregii existente.

Nu mai esti separat – ti-ai regasit radacinile.

Altfel, in mod obisnuit, toti se misca fara radacini, nestiind de unde inimile lor primesc energie, nestiind ce  traieste respirand in ei, nestiind izvoarele de viata ce curg prin ei. Nu este trupul, si nici mintea – este ceva ce transcede dincolo de dualitate, ceva numit bhagavat- bhagavat in cele 10 directii…

Fiinta ta, atunci cand se deschide, prima data experimenteaza 2 directii: inaltimea si adancimea. Si apoi incet incet asa cum aceasta devine o situatie stabila, incepi sa te uiti in jur, survoland toate cele 8 directii. Si in momentul in care ai ajuns in punctual in care inaltimea intalneste adancimea, atunci tu poti contempla chiar circumferinta universului. Atunci constienta ta incepe sa se desfasoare in toate cele 10 directii, si totusi drumul a fost unul singur.

Osho Zen: The Diamond Thunderbolt Chapter 9

Comentariu:

Figura de pe acest card se naste din nou, a 2a oara, renascand din legaturile radacinilor pamantesti,  crescandu-i aripi sa zboare catre taramul liber. Figurile geometrice din jurul personajului sunt multiplele dimensiuni ale vietii ce ii sunt cunoscute si manifestate in mod simultan.

Patratul reprezinta forma fizica, manifestarea, tot ce e vizibil si cunoscut.

Cercul reprezinta invizibilul, ceea ce e nemanifestat

Fiinta umana – le contine pe amandoua.

Acum ni se prezinta o ocazie de a vedea  viata in toate dimensiunile ei, din adancimi pana in inaltimi. Exista impreuna in acelasi timp, si atunci cand ajungem sa cunoastem din experienta ca avem nevoie in egala masura de intuneric si greutati la fel precum avem nevoie si de lumina si usor, atunci incepem sa avem o perspectiva diferita asupra lumii. Permitand tuturor culorilor vietii sa ne coloreze si pe noi insine, noi devenim din ce in ce mai integrati vietii insasi, mai integrati universului.

“A experimenta” este sentimentul de a te minuna

experiencingYou just look around, look into the eyes of a child, or into the eyes of your beloved, your mother, your friend – or just feel a tree. Have you ever hugged a tree? Hug a tree, and one day you will come to know that it is not only that you have hugged the tree but that the tree also responds, the tree also hugs you. Then for the first time you will be able to know that the tree is not just the form, it is not just a certain species the botanists talk about, it is an unknown God – so green in your courtyard, so full of flowers in your courtyard, so close to you, beckoning you, calling you again and again.

Osho Dang Dang Doko Dang Chapter 2

Commentary:

An „experience” is something that can be filed away in a notebook, or captured on film and pasted into an album. ‘Experiencing’ is the feeling of wonder itself, the thrill of communion, the gentle touch of our connectedness with all that surrounds us.

The woman in this card is not just touching this tree, she is in communion with it, she has almost become one with it. It is an old tree, and has seen many hard times. Her touch is gentle, reverent, and the white on the inside of her cape reflects the purity of her heart. She is humble, simple – and that is the right way to approach nature. Nature doesn’t bang any drums when it bursts forth into flower, nor play any dirges when the trees let go of their leaves in the fall. But when we approach her in the right spirit, she has many secrets to share.

If you haven’t heard nature whispering to you lately, now is a good time to give her the opportunity.

………………………………………………………

O “experienta” este ceva care poate fi notat in jurnal, sau capturat pe pelicula si pusa intr-un album. “A experimenta” este sentimentul de a te minuna de ceea ce se intampla, fiorul comuniunii, atingerea fina si conectarea prin toate simturile la ceea ce ne inconjoara.

Femeia din acest cartonas, nu doar atinge copacul, ea se afla in comuniune cu el, aproape ca devine una cu el. Acesta e un copac batran si a trait multe vremuri grele. Atingerea ei este blanda, ceremonioasa, si albul din interiorul capei sale reflecta puritatea inimi sale. Ea este umila, simpla –  si acesta e modul potrivit de a te apropia de natura. Natura nu bate in tobe atunci cand copacii infloresc, nici nu se tanguie cand toamna copacii isi leapada frunzele. Si atunci cand noi ne apropiem in modul potrivit, ea are multe secrete sa ne dezvaluie.

Daca nu ai avut sansa sa auzi natura soptindu-ti in ultima vreme, acum e o ocazie buna sa ii dai aceasta sansa.

OSHO ZEN TAROT CARD:

http://www.osho.com/Main.cfm?Area=Magazine&Sub1Menu=Tarot&Sub2Menu=OshoZenTarot&Language=English

Mă ştiu! ~ Aron Cotrus

neastâmpărat sunt ca argintul viu…
Nu m-am născut să număr stelele pe cer
Şi nici, stingher,
Aurului să-i slujesc – argat neghiob –
Şi râuri pământeşti să-i cer…
Nici să subjug,
Nici să fiu rob…

Eu m-am născut să dărui, să mă dărui
Oricând şi-orişicui…
Să mă clădesc citind, să mă izbesc şi să mă nărui…
S-aduc în casă-mi zarea, să-nalţ pământu-n cer,
Să dau, şi niciodată-napoi să nu mai cer…

Pământul ţării mele cu viforele lui,
Cu munţii pân`la ceruri, cu nourii-i haihui,
Mi-a dăruit un suflet pe care-l dau oricui
Ca pe o poamă grea
C-un gust ce-n lumea-ntreagă îl are numai ea…
O poamă pârguită abia,
În ţara mea
De arşiţă şi nea…

Din noaptea-mi mută, aspră aşa cum alta nu-i,
Din casa mea pe care-naintea nimănui
N-o-nchid şi n-o încui,
Întind o mână albă, de frate, orişicui,
Căci m-am născut să dărui, să mă dărui
Oricând şi-orişicui;
Să-mi fac o sfântă lege din risipă,
Să mă clădesc cântând, cu fiecare clipă,
Cu fiecare clipă să mă nărui…

“Biografie” de Lucian Blaga

260144_232141200145571_380520_n

 

“Biografie” de Lucian Blaga

Unde si cand m-am ivit in lumina, nu stiu,
din umbra ma ispitesc singur sa cred ca lumea e o cantare.
Strain zambind, vrajit suind
in mijlocul ei ma-mplinesc cu mirare.
Cateodata spun vorbe cari nu ma cuprind,
cateodata iubesc lucruri cari nu-mi raspund.
De vanturi si ispravi visate imi sunt ochii plini,
De umblat umblu ca fiecare :
cand vinovat pe coperisele iadului, cand fara pacat pe muntele cu crini.
Inchis in cercul aceleasi vetre fac schimb de taine cu stramosii,
norodul spalat de ape sub pietre.
Seara se-ntampla mulcolm s-ascult in mine cum se tot revarsa povestile sangelui uitat de mult.
Binecuvant painea si luna.
Ziua traiesc imprastiat cu furtuna.
Cu cuvinte stinse in gura am cantat si mai cant mereu trecerea, somnul lumii, ingerii de ceara.
De pe-un numar pe altul tacand imi trec steaua ca o povara.

Curs deschis de Gimnastică Bothmer, 17 dec 2012

poze-bothmer-v1

Curs deschis de Gimnastică Bothmer, 17 dec 2012

Jocuri de Crăciun

Luni, 17 Decembrie 2012, orele 19:00 – 21:00

Dragi prieteni,
Haideți să intrăm în atmosfera Crăciunului mai atenţi la dialogul subtil dintre realitatea individuală interioară şi provocările lumii exterioare!
 Dialogul dintre interior şi exterior continuă şi poate fi proces de clarificare în măsura în care explorându-l, începem să-i desluşim şoaptele…
 De aceea vă propun să ne încheiem întâlnirile din 2012 cu un program special de jocuri în care să fim cât mai mult prezenți… jucându-ne.
 

Claudiu Pănculescu

Rog confirmarea (e-mail, sms, telefon) până la 15 Decembrie pentru că în funcţie de numărul participanţilor voi configura jocurile.

 Adresa:
Casa Rudolf Steiner: Bucureşti, Str. Vişinilor nr. 17, sala mare, etaj 1,
(lângă hala Traian). Ţinuta lejeră, accesibilă mişcării.
 
Persoană de contact:
Claudiu Pănculescu – 0723 144 201
claudiu_panculescu@yahoo.com
 
******
 
 Recomand pt o seara de jocuri, veselie, experimentare, relaxare, ras, zambete si constientizare de cum ne aflam noi in momentul prezent,
cu mult drag Elena 🙂
*
nu lasati vremea de afara sa va tina in casa si departe de experiente noi 🙂
*
*
*
*******