Arhive pe categorii: personal development

3 POVESTI CU INGERI, De Ileana Vasilescu – carte de daruit

Update

pentru comenzi carti:

Pentru cei din Bucuresti ce trec sau locuiesc prin zona Decebal- Baba Novac, gasiti cartile Creanga Fermecata si la Clubul Waldorf.

https://www.facebook.com/Ed.Creanga.Fermecata

https://www.facebook.com/media/set/?set=a.458211764297492.1073741830.291408794311124&type=1

detalii şi comenzi :

christtttina @ yahoo.com

ileana.ileana1855 @ yahoo.com

* * *

3 POVESTI CU INGERI

De Ileana Vasilescu

***

Cateva cuvinte despre carte:

Aceasta carte e prilej de a crea moment magice alaturi de cei mici, de a recastiga din farmecul copilariei, de a ne apropia de Craciun cu pregatirea plina de consideratie pe care o cere acest moment. Prea s-a intransformat Craciunul in ceva commercial, si in acelasi timp daca stii sa cauti in jurul tau vei gasi si acele lucruri simple care sa-ti imbogateasca sufletul. Aceasta carte cu povesti pline de farmec si invataturi si ilustratii minunate sper sa ajunga sa insenineze serile multora.

***

Cateva cuvinte despre autoare – scrise chiar de ea:

La început am fost: Vai, plânge copilul! Apoi am devenit: Stai cuminte! Apoi am fost rând pe rând Lenuţa,  nepoata mea, fata lui domn director, soră-mea, Ileana, eleva,  fiica doamnei profesoare, blondo, iubito, prietena mea, dulceaţă. O  vreme am fost studenta…Într-o zi am devenit: Soţia mea. Apoi rând pe rând mami, mămico şi mamăăăăă. Mulţi îmi spuneau în lipsă Vasileasca. Copiii din bloc mă strigau: Mama lui Valentiiin! Mama lu’ Cristinaaa! Mamaaa lui Sabin! Am mai fost doamna profesoară! Doamnă! La un moment dat am devenit eu însămi: Ileana Vasilescu. Mai nou sunt: Bunicaaa ! Dar sunt recunoscătoare pentru că între timp am cunoscut iubirea care nu aşteaptă nimic…

Ileana Vasilescu

***

Alte titluri puplicate:

“Arta de a mustra”, 1 ediţie, Bucureşti 2011

“Povestiri pentru copii”

Editura Sophia, 12 ediţii

“Surâsul Cerurilor. Poveştile Maicii Domnului”

Editura Adonis, 1 ediţie

“Vieţile sfinţilor. Povestiri pentru copii”

***

Comenzi carti:

ileana.ileana1855@yahoo.com

christtttina@yahoo.com

***

In ce consta meditatia, raspuns dat de Rudolf Steiner unui participant in cadrul unei conferinte

Întrebare: Când meditez, ce trebuie să fac din punctul de vedere al Eului ?

Vreţi să spuneţi din punctul de vedere al Eului. Ei bine, iată în ce constă meditaţia: Ca om modern, aveţi sentimentul că fiecare frază trebuie să fie înţeleasă. Aceasta este o activitate tipică a Eului în încarnarea prezentă. Orice preocupare intelectuală este o activitate caracteristică a Eului. În încarnarea actuală, intelectul domină şi tot restul este mascat de Eu, se manifestă cel mult ca un vis, în mod inconştient. Dar a medita înseamnă a exclude această tendinţă a intelectului şi a primi mai întâi textul meditaţiei aşa cum a fost dat, în puritatea lui, în conţinutul său de cuvinte, dacă pot spune astfel. Aşadar, când abordaţi conţinutul meditaţiei în mod intelectual, dvs. vă puneţi Eul în mişcare; reflectând la el, acest conţinut rămâne exterior. Dacă, în schimb, lăsaţi acest conţinut, aşa cum este el dat, să fie pur şi simplu prezent în câmpul conştienţei dvs., fără a reflecta la el, atunci nu va mai acţiona Eul încarnării actuale, ci Eul încarnării precedente. Impuneţi tăcere intelectului; lăsaţi-vă în seama conţinutului de cuvinte, ascultaţi-l în mod interior, nu exterior, şi, în timp ce vă lăsaţi astfel în seama conţinutului meditaţiei, fiinţa interioară lucrează asupra lui, fiinţa dvs. interioară, dar nu aceea a încarnării prezente. Astfel, conţinutul meditaţiei nu face apel la înţelegere, ci acţionează şi lucrează în dvs. până în punctul în care veţi observa că aţi făcut o experienţă interioară pe care nu aţi fi putut-o trăi înainte. Luaţi, de exemplu, un conţinut meditativ simplu, pe care l-am indicat adesea: “Înţelepciunea trăieşte în lumină.” Desigur, dacă reflectăm la acesta, putem scoate nişte reflecţii teribil de savante, dar putem spune despre el şi tot atâtea prostii. Acest conţinut: “Înţelepciunea trăieşte în lumină” – este dat pentru a fi ascultat interior. Ceva din dvs. devine atent când îl ascultaţi în mod interior, ceva care nu provine din încarnarea actuală, ceva pe care l-aţi adus dintr-una din existenţele precedente, şi acest ceva gândeşte şi simte în interiorul dvs. După o vreme, în interiorul dvs. se trezeşte ceva de care nu eraţi conştient înainte, la care nu puteaţi ajunge prin gândirea intelectuală. Dvs. sunteţi mai avansaţi din punct de vedere interior decât intelectul dvs., care nu conţine decât un mic extract din ceea ce este prezent.

[….]
Puteţi scrie un cuvânt, de exemplu, cuvântul om. (planșa 11) ‒ Acesta este reproducerea unei contemplații. Când auziți cuvântul „om”, vă amintește de un om. Dar dacă veniţi să spuneţi: o-ul nu-mi convine, îl pun la sfârşit, m-ul îmi convine, îl pun la început etc., veţi putea compune cuvântul în mod diferit, dar nu va ieşi nimic de aici. Acest lucru însă îl fac oamenii în mod constant cu conceptele. Conceptul nu este decât termenul spiritual pentru o viziune. Oamenii separă şi combinăm nişte concepte și gândesc în gândire. Acest lucru îl fac oamenii şi în cadrul observaţiei exterioare. Ei acoperă observația cu gândirea şi omul actual trăieşte astfel în afara realităţii. Acest lucru se poate face când se lucrează cu ştiinţă care se situează în afara realităţii, cum e cazul geometriei sau al aritmeticii. Dar, când practicăm medicina, nu putem rămâne în afara realităţii, altfel, ne vom afla cu practica medicală, de asemenea, în afara realităţii.

osho-despre-crestinism-christos-si-relatia-cu-maestrul

”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-crestinism-christos-si-relatia-cu-maestrul/”

 

Întrebare: O SINGURĂ SESIUNE DIN MEDITAȚIA TA DINAMICĂ A LĂSAT ÎN INTERIORUL MEU O FERICIRE ȘI UN SENTIMENT AL FIINȚEI MAI MARI DECÂT DOUĂZECI DE ANI DE ASCULTAT POVEȘTILE DIN NOUL TESTAMENT ȘI DE RUGĂCIUNE LA UN DUMNEZEU ATOTPUTERNIC ȘI DISTANT CARE A RĂMAS PENTRU MINE UN GODOT CE NU POATE FI EXPERIMENTAT. ESTE POSIBIL CA ÎNVĂȚĂTURILE LUI IISUS SĂ NU FIE DE FOLOS PENTRU TOȚI CĂUTĂTORII – DA, POT FI CHIAR OTRĂVITOARE PENTRU EI, SAU PENTRU UNII DINTRE EI?

Osho: Creștinismul și Christos nu ar trebui niciodată să fie confundate. Christos este total diferit de creștinism, deci de fiecare dată când vrei să îl înțelegi pe Christos, mergi [la el]în mod direct și imediat – nu via Roma; altfel nu îl vei înțelege niciodată pe Christos. Christos sau Krishna sau Buddha nu pot fi organizați: ei sunt atât de vaști încât nici o organizație nu le poate face dreptate. Numai lucrurile mici pot fi organizate. Politica poate fi organizată, religia nu, nazismul poate fi organizat, comunismul poate fi organizat – Christos nu, Krishna nu. Vastitatea pură este de așa natură încât în momentul în care încerci să-i forțezi să intre într-un tipar, ei sunt deja morți.

E ca și cum ai încerca să prinzi cerul în mâinile tale mici – cu pumnii strânși. Cu o palmă deschisă, cerul poate că ar putea fi atins, poate fi puțin în mâna ta, dar cu un pumn strâns a scăpat deja din mâna ta.

Orice ai auzit despre Iisus, nu este despre Iisus, omul adevărat; este despre Iisus pe care creștinii l-au inventat, împodobit, pentru a fi vândut la piață. Iisus cel creștin este un bun de vânzare; Christos însuși este o revoluție. Vei fi transformat prin el; el este botezul focului. Poți să fii un creștin, în mod convenabil…dar nu poți fi niciodată un ADEVĂRAT creștin în mod convenabil. Dacă îl urmezi cu ADEVĂRAT pe Iisus, problemele sunt sortite să apară.

El însuși a sfârșit pe cruce; nu poți să sfârșești pe tron. Dar dacă urmezi creștinismul, nu e nici o problemă. Este un mod foarte convenabil de a-l ajusta pe Christos pentru tine, în loc să te ajustezi tu față de el. Dacă te ajustezi tu față de Christos, va exista o transformare; dacă îl ajustezi pe Christos pentru tine, nu poate exista nici una. Atunci Christos devine el însuși o parte din împodobirea închisorii tale, parte din mobilierul tău – mașina ta, casa ta; ceva convenabil, cel mult – dar tu nu ești într-o relație cu el. De aceea, douăzeci de ani par a fi fost pierduți.

Același lucru se va întâmpla cu mine. Ești norocos că faci meditația cu mine. Odată ce voi fi plecat, meditația va fi organizată – este imposibil să împiedici asta; așa merg lucrurile. Atunci o vei face timp de douăzeci de ani – sau două sute de ani – și nimic nu se va întâmpla. Nu se întâmplă prin tehnică, tehnica este pur și simplu moartă. Se întâmplă prin iubirea pe care o simți pentru mine, pe care o am pentru tine. Tehnica este doar o scuză. Nu este lucrul cel mai important; cel mai important lucru este iubirea ta, încrederea ta. În acea încredere, tehnica merge și funcționează , devine vie, prinde rădăcini în inima ta.

Mai devreme sau mai târziu, totul devine organizat: rugăciunea, meditația, totul. Atunci măreția este pierdută. Atunci poți s-o faci în continuare – poți deveni absolut perfect în asta, iscusit; poate oferi de asemenea și o anumită consolare – dar mutația va lipsi. Tu vei rămâne același, o continuitate. Nu va fi un botez: nu vei muri în el, și nu vei fi renăscut.

Sursa foto: http://www.sxc.hu

De aici vine insistența mea pe a căuta un Maestru viu. Scripturile sunt acolo, cândva acele râuri curgeau, dar acum sunt înghețate. Ele sunt pierdute în deșertul bisericilor, al templelor și organizațiilor. Poezia nu mai vibrează în ele: ele sunt dogme moarte, iubirea a dispărut.

Ține minte întotdeauna: dacă poți găsi un Maestru viu, uită cu totul de scripturi. Maestrul viu este singura scriptura care este vie. Citește inima sa și permite inimii tale să fie citită de el. Fii într-o comuniune – aceasta este singura cale. Iisus a lucrat în același fel în care simți că lucrez și eu, dar au trecut douăzeci de secole. Primii discipoli care au venit în jurul lui și-au pus viața la bătaie: ei au părăsit tot ce aveau, au mers cu acest om, au riscat totul. Merita. Acest om era o comoară dintr-o lume necunoscută. Nimic nu era prea mult. Orice se cerea, ei făceau. Și ei au avut ocazia să meargă alături de un Dumnezeu pe acest pământ, să fie în afinitate intimă cu divinitatea.

Alții spuneau: ”Acest om greșește”, dar cei care îi erau apropiați știau că doar acest om are dreptate – și dacă acest om nu are dreptate, atunci NIMIC nu poate fi drept, atunci ”dreptul” nu poate exista. L-au crucificat pe acest om, dar cei care îi erau apropiați știau că nu îl poți crucifica. Acest om intrase deja în nemurire, acest om devenise deja parte din sufletele lor nemuritoare. Poți ucide trupul, dar nu spiritul.

Ei au trăit, umblat, respirat în ființa acestui om. Ei au fost transformați. Nu este o chestiune de tehnică. Ei s-au rugat alături de el, dar lucrul adevărat nu a fost rugăciunea, lucrul adevărat a fost doar să fie în prezența acestui om. Acest om avea o prezență.

Ai observat? – foarte puțini oameni au ceea ce voi numiți ”prezență”. Rar întâlnești o persoană care are o prezență – ceva indefinit la ea, ceva pe care îl simți imediat dar nu îl poți indica, ceva care te umple dar este inefabil, ceva foarte misterios și necunoscut. Nu îl poți nega, nu îl poți dovedi. Nu este corpul, pentru că oricine poate avea corp; nu este mintea, pentru că oricine poate avea minte. Uneori un corp foarte frumos poate fi acolo, extraordinar de frumos, dar prezența nu este acolo; uneori o minte de geniu este acolo, dar prezența nu este acolo; și uneori treci pe lângă un cerșetor și ești umplut, atins, stârnit – o prezență.

Cei care au fost în prezența lui Iisus, cei care au fost în SATSANG-ul său – cei care au trăit aproape, cei care au trăit în preajma sa – l-au respirat. Dacă îmi dai voie s-o spun, cei care l-au băut și l-au mâncat, care i-au permis să intre în altarul lor cel mai intim…ASTA i-a transformat, nu rugăciunea; rugăciunea a fost doar o scuză de a fi cu el. Chiar și fără rugăciune s-ar fi întâmplat, dar fără rugăciune poate că nu ar fi găsit o scuză pentru a fi cu el.

Tu ești aici cu mine. Eu continui să inventez meditații pentru voi. Ele sunt doar scuze pentru ca voi să fiți aici puțin mai mult, încă puțin mai mult, pentru ca voi să zăboviți în jurul meu – pentru că nimeni nu știe când prezența mea vă va atinge. Nu se poate spune nimic despre asta; nu poate fi manipulat. Se întâmplă când se întâmplă; nu se poate face nimic în mod direct. Doar a fi aici. Chiar și fără meditații, se va întâmpla, dar fără meditații nu vei avea nici o scuză pentru a fi aici.

Eu continui să vă vorbesc. Chiar și fără să vorbesc, se poate întâmpla, se va întâmpla, dar dacă nu vorbesc, încet, încet veți dispărea, pentru că nu veți mai avea nici o scuză. Ce faceți aici? Trebuie să vă dau ceva de făcut pentru a putea să fiți. Trebuie să vă implic și să vă ocup cu ceva, pentru a nu vă simți neliniștiți. Lucrurile se vor întâmpla dintr-o altă dimensiune, dar atunci când ești ocupat, acea dimensiune rămâne deschisă. Dacă nu ești ocupat, devii și tu neliniștit.

Toate meditațiile și toate rugăciunile și toate metodele sunt jucării inventate pentru copii, să se joace cu ele, dar asta e de folos, este foarte semnificativ.  Odată ce ești ocupat, altarul tău cel mai intim este deschis pentru mine. Nu ești neliniștit – faci meditația – și atunci eu pot să-mi fac munca mea. Nu e bine să spun că îmi fac munca. Atunci începe să se întâmple.

Ai dreptate, douăzeci de ani de învățătură creștină, ascultând poveștile din Noul Testament, poate că au fost inutile – dar nu pentru că poveștile sunt inutile. Ele sunt superbe, atât cât pot fi acestea. Poezia Noului Testament, poezia întregii Biblii, nu este ceva din această lume. Sunt mari poeți – Shakespeare sau Milton sau Dante – dar nimeni nu poate surclasa Biblia. Poezia este extraordinar de simplă, dar are o anumită calitate pe care poezia obișnuită nu o poate avea. Are fiorul; adică acea calitate religioasă.

Ai observat uneori? Vezi o floare frumoasă. Poate că o apreciezi, are o calitate estetică. O apreciezi și mergi mai departe. Poate că vezi o față frumoasă – chiar și fața unei Cleopatra: liniile, proporția, corpul ca de marmură – dar și asta e ceva estetic. Și uneori te întâlnești cu câteva lucruri sau câteva ființe care îți inspiră nu doar apreciere estetică, ci înfiorare. Ce este fiorul?

Întâlnind un lucru sau o ființă, gândirea ta se oprește. Mintea nu îi poate face față. Poți să îi faci față unei Cleopatra, poți să faci față chiar și unui Einstein – oricât de abscons, abstract, dificil ar fi, poți să îi faci față. Doar puțin mai mult antrenament al minții poate că este necesar. Dar atunci când întâlnești un Iisus sau un Buddha, mintea cade lată, se împotmolește. Ceva este prea mult pentru ea. Nu te poți gândi la nimic, ești ca într-un șoc profund – și totuși șocul este extatic. Acesta este fiorul.

Biblia are fior în ea – calitatea de a-ți pune mintea pe stop, complet – dar la asta va trebui să ajungi în mod direct. Misionarul, creștinul, episcopul, ei distrug pentru că încep să interpreteze. Ei își pun mințile în ea iar mințile lor sunt mediocre. E ca și cum ai privi la un lucru extraordinar de frumos prin mintea unui om foarte prost. Sau te uiți la o oglindă care este spartă, spartă complet – a adunat rugină, nimic nu poate fi oglindit perfect – și tu privești în oglindă și vezi luna. Distorsionată. Așa s-a întâmplat.

Biblia este unul dintre cele mai mari evenimente din lume – foarte pură, mai pură chiar decât Bhagavad Gita, pentru că Bhagavad Gita este foarte rafinată. Oamenii care au creat-o erau foarte cultivați și educați, și desigur că de fiecare dată când ceva devine foarte rafinat, devine eteric, nepământean. Biblia este înrădăcinată în pământ.

Toți profeții din Biblie sunt oameni ai pământului. Chiar și Iisus se mișcă pe pământ; el este fiul unui tâmplar, needucat, fără să știe nimic despre estetică, poezie – nimic. Dacă vorbește poetic, este pentru că ESTE, fără s-o știe absolut deloc, un poet. Poezia sa este brută și sălbatică.

Iisus are ceva de țăran în el: înțelepciune fără cunoaștere. El nu este un om al cunoașterii; nici o universitate nu va fi dispusă să îi confere un grad onorific, nu. El nu s-ar potrivi la Oxford sau Cambridge; el ar arăta foarte stupid în roba și boneta ca de clovn. Ar arăta foarte stupid; nu s-ar potrivi. El aparține pământului, satului, oamenilor obișnuiți, de rând.

Chiar noaptea trecută citeam o povestioară, o poveste arabă.

Un om a murit. El avea șaptesprezece cămile și trei fii, și a lăsat un testament în care, atunci când a fost deschis și citit, se spunea că jumătate din cămile trebuie să meargă la primul fiu, o treime la al doilea și a noua parte din ele către al treilea.

Fii erau în impas – ce să facă? Șaptesprezece cămile: o jumătate să meargă la primul fiu – să taie o cămilă în două? Și nici asta nu ar rezolva mare lucru, pentru că o treime trebuie să meargă la al doilea. Nici asta nu ar rezolva mare lucru: a noua parte trebuie să se ducă la al treilea fiu. Aproape toate cămilele ar fi omorâte.

Bineînțeles că s-au dus la omul din oraș care era cel mai cunoscător: Mulla – punditul, eruditul, matematicianul. El s-a gândit din greu, a încercat din greu, dar nu a găsit nici o soluție pentru că matematica e matematică. El a spus: ”Eu nu am împărțit niciodată cămilele, în viața mea, toată chestiunea asta pare să fie o prostie. Dar va trebui să le tăiați. Dacă voința trebuie să fie urmată întocmai, atunci cămilele trebuie să fie tăiate, trebuie să fie împărțite.”

Fii nu erau pregătiți să taie cămilele. Deci, ce era de făcut? Atunci cineva a sugerat: ”E mai bine să vă duceți la cineva care știe ceva despre cămile, nu despre matematică.” Așa că s-au dus la șeicul orașului, care era un om bătrân, needucat dar înțelept prin experiență. Ei i-au spus problema lor.

Bătrânul a râs. A spus: ”Nu vă faceți griji. E simplu.” El le-a împrumutat una din cămilele sale – acum erau optsprezece cămile – și apoi a împărțit. Nouă cămile au fost date primului și el era mulțumit, perfect mulțumit. Șase cămile i-au fost date celui de-al doilea, o treime; și el era perfect mulțumit. Și două cămile au fost date celui de-al treilea, a noua parte; și el a fost mulțumit. O cămilă a rămas. Aceea fusese împrumutată. El și-a luat cămila înapoi și a spus: ”Puteți pleca.”

Înțelepciunea este practică, cunoașterea este nepractică. Cunoașterea este abstractă, înțelepciunea este pământească; cunoașterea înseamnă doar cuvinte, înțelepciunea este experiență. Biblia este foarte simplă. Nu fi păcălit de simplitatea ei. În simplitatea ei are înțelepciunea secolelor. Este foarte poetică; nu am întâlnit nimic mai poetic ca Biblia. Te poți desfăta cu ea la nesfârșit, poți repeta cuvintele lui Iisus la nesfârșit. Ele vin din inimă și merg în inimă.

Sursa foto: http://www.sxc.hu

Dar nu trece printr-un mediator. Acei mediatori sunt mediocri, ei distrug totul. Am privit multe comentarii la Biblie, dar nu am întâlnit nici măcar un singur comentariu inteligent. Ei distrug, cu toții. Nu am văzut nici măcar un singur comentariu de la vreun teolog, care să fi adăugat ceva Bibliei, care să fi făcut în vreun fel gloria sa mai vizibilă. Ei o micșorează.

Și asta e sortit să fie așa. Doar un om de calitatea lui Iisus poate revela adevărul ei, doar un om de calitatea lui Iisus îi poate îmbunătăți frumusețea. Oamenii care trăiesc în văile întunecate și oamenii care trăiesc pe vârfurile însorite ale Himalaya-ei, nu-și înțeleg unul altuia limbajul. Când un om de pe vârf vorbește iar omul din vale interpretează, totul merge greșit.

Dar, ai dreptate – cei douăzeci de ani ai tăi poate că au fost irosiți. Dar va fi o neînțelegere totală dacă crezi că Iisus nu este pentru tine. Iisus este pentru toți, nu se pune problema. Dar mergi direct: devino mai meditativ, devino mai plin de rugăciune, și mergi direct. Și uită tot ce ți s-a spus despre Biblie; Biblia este suficientă.

Dacă vrei să înțelegi Upanișadele, poate fi dificil să le înțelegi în mod direct, pentru că ele sunt foarte rafinate. Oamenii care au vorbit în Upanișade erau mari filozofi; ele au nevoie de comentarii. Dar Iisus este simplu, adevărul său este simplu. El este un sătean foarte obișnuit; nu este nevoie de nici un comentariu. El este propria sa lumină. Și dacă nu îl poți înțelege pe Iisus, atunci pe cine vei fi capabil să înțelegi? Aruncă toate comentariile stupide. Mergi direct. Iisus este atât de simplu, poți avea un contact direct.

Eu nu comentez despre Iisus, eu răspund pur și simplu. Eu nu sunt un comentator. Să fii un comentator înseamnă să faci o treabă foarte urâtă. De ce aș comenta despre Iisus? El este simplu, el este absolut simplu. Exact cum doi și cu doi fac patru – atât de simplu este. Exact cum dimineața răsare soarele și toată lumea știe că e dimineață. Atât de simplu este.

Eu nu comentez despre el, eu răspund. Îi citesc cuvintele: un ecou se produce în mine. Acesta nu este un comentariu. Inima mea pulsează cu el, ceva similar vibrează în mine, și vă spun ce este. Așa că nu luați cuvintele mele drept comentarii. Eu nu încerc să îl explic pe Iisus pentru voi, nu e nevoie. Pur și simplu oglindesc. Vă spun inima MEA. Ce se întâmplă cu mine atunci când îl ascult pe Iisus: asta vă spun.

Osho:  Come Follow To You, Vol1 (Vino, Urmează-Te)

Sursa web: http://www.messagefrommasters.com/jesuschrist/osho_christianity_jesuschrist.htm

Copyright pentru versiunea în limba română: Osho Joy Meditation Center

Traducere: Marius Lazăr

”Articol preluat de aici: http://oshojoy.ro/osho-despre-crestinism-christos-si-relatia-cu-maestrul/”

Osho card 46. Cautare / Calatorie / Misiune

osho card the quest god 46

 

http://www.osho.com/Main.cfm?Area=magazine&Sub1Menu=tarot&Sub2Menu=oshozentarot

 

Osho card 46.

Cautare / Calatorie / Misiune

In cautarea casei lui Dumnezeu (Unde locuieste El?)

 

Aduna-ti tot curajul si fa saltul. Vei continua sa existi, dar intr-un asemenea mod cu totul nou incat nu il vei putea lega in nici un fel de modul vechi de a trai. Va fi o discontinuitate. VECHIUL era atat de mic, pipernicit, atat de neimplinit iar NOUL atat de vast de necuprins. De la o mica picatura ai devenit un ocean. Dar chiar si o picatura care se scurge  de pe o frunza de lotus tremura pentru un moment, incearca sa mai ramana agatata pentru o clipa, pentru ca vede doar oceanul vast … si o data ce va cadea de pe frunza va pierde starea actuala de picatura. Deci va pierde aceasta forma de picatura, dar asta nu e o pierdere caci va deveni parte din ocean. Si toate oceanele au limite insa oceanul existentei este fara limite.

 

Am vorbit de multe ori de un frumos poem de al lui Rabindranath Tagore. Poetul se afla in cautarea lui Dumnezeu de milioane de vieti. El l-a zarit cateodata, in indepartari, aproape de cate o stea,  si a inceput sa mearga intr-acolo dar cand ajungea intr-un sfarsit la acea stea, Dumnezeu se mutase in alt loc. Dar cel ce il cauta pe Dumnezeu a continuat sa il caute – era hotarat sa afle unde locuia Dumnezeu – si surpriza surprizelor, intr-o zi el a ajuns la o casa unde pe usa scria “Casa Domnului”.

 

Puteti sa ii intelegeti extazul cautatorului, ii puteti intelege bucuria sa. A ineput sa alerge pe scari, si chiar in clipa in care se pregatea sa ciocane la usa, dintr-o data a incremenit. O idee a incoltit in el: “ Si daca asta chiar este casa lui Dumnezeu, atunci cautarile mele s-au sfarsit. Eu m-am unit cu cautarea aceasta, am devenit una cu ea. Nu cunosc altceva. Daca usa se deschide si voi fi fata in fata cu Dumnezeu, sunt terminat – cautarea a luat sfarsit. Si atunci ce mai urmeaza?”

 

A inceput sa tremure de frica, si-a scos papucii din picioare, si a coborat de pe frumoasele trepte de marmura. Frica sa acum este ca Dumnezeu va deschide usa, desi el nu apucase sa bata la usa. Si apoi a inceput sa alerge cat de tare putea, mai tare decat a alergat vreodata. Se gandea ca inainte de asta, alerga cat putea ca sa il gaseasca pe Dumnezeu, dar azi fugea in directia opusa asa cum nu a mai fugit vreodata, fara sa se uite inapoi. Si poemul se incheie “Inca il mai caut pe Dumnezeu. Ii cunosc casa, asa ca o evit si Il caut in celelalte locuri. Incantarea este mare, provocarea mareata, si prin cautarea mea eu continui sa exist. Dumnezeu e prea puternic – voi fi pierdut in fata sa. Insa acum nu imi este teama de el, pentru ca stiu unde locuieste. Si lasand la o parte casa Sa, il caut pe El peste tot in univers. Si undeva in adancul meu eu stiu ca aceasta cautare nu este pentru Dumnezeu, cautarea aceasta este pentru a-mi hrani Ego-ul.”

 

Rabindranath Tagore nu este asociat cu religia de obicei. Dar totusi doar un om religios cu o incredibila experienta traitoare poate scrie un asemenea poem. Nu este o poezie obisnuita, ci contine un mare adevar. Aceasta e situatia: starea de beatitudine nu iti permite sa existi in lumea materiala, existi la alt nivel. De aceea nu vezi asemenea oameni in stari de gratie mergand pe pamant.

Suferinta hraneste Ego-ul – de aceea vedem atatia suferinzi in lume. Punctul central aici este Ego-ul.

 

Pentru a constientiza adevarul suprem trebuie sa platesti un pret – si pretul platit nu e altceva decat sa renunti la Ego. Asa ca atunci cand un asemenea moment se arata nu ezita. Dansand dispari … cu raset de bucurie, cu cantece pe buze te evapori.

 

 

  ………………………….
46. The Quest

Searching for the house of God

 

Gather all courage and take a jump. You will still exist, but in such a new way that you cannot connect it with the old. It will be a discontinuity. The old was so tiny, so small, so mean, and the new is so vast. From a small dewdrop you have become the ocean. But even the dewdrop slipping from a lotus leaf trembles for a moment, tries to hang on a little more, because he can see the ocean… once he has fallen from the lotus leaf he is gone. Yes, in a way he will not be; as a dewdrop he will be gone. But it is not a loss. He will be oceanic. And all other oceans are limited. The ocean of existence is unlimited.

 

I have talked many times about a beautiful poem of Rabindranath Tagore. The poet has been searching for God for millions of lives. He has seen him sometimes, far away, near a star, and he started moving that way but by the time he reached that star, God had moved to some other place. But he went on searching and searching–he was determined to find God’s home–and the surprise of surprises was, one day he actually reached a house where on the door was written: „God’s Home.”

You can understand his ecstasy, you can understand his joy. He runs up the steps, and just as he is going to knock on the door, suddenly his hand freezes. An idea arises in him: „If by chance this is really the home of God, then I am finished, my seeking is finished. I have become identified with my seeking, with my search. I don’t know anything else. If the door opens and I face God, I am finished–the search is over. Then what?”

He starts trembling with fear, takes his shoes off his feet, and descends back down the beautiful marble steps. His fear is that God may open the door, although he has not knocked. And then he runs as fast as he has never run before. He used to think that he had been running after God as fast as he could, but today he runs as he has never run, not looking back. The poem ends, „I am still searching for God. I know his home, so I avoid it and search everywhere else. The excitement is great, the challenge is great, and in my search I continue to exist. God is a danger–I will be annihilated. But now I am not afraid even of God, because I know where he lives. So, leaving his home aside, I go on searching for him all around the universe. And deep down I know my search is not for God; my search is to nourish my ego.”

Rabindranath Tagore is not ordinarily associated with religion. But only a religious man of tremendous experience can write this poem. It is not just ordinary poetry; it contains such a great truth. This is the situation: blissfulness does not allow you to exist; you have to disappear. That’s why you don’t see many blissful people in the world. Misery nourishes your ego–that’s why you see so many miserable people in the world. The basic, central point is the ego.

For the realization of ultimate truth, you have to pay the price–and the price is nothing but dropping the ego. So when such a moment comes, don’t hesitate. Dancingly, disappear… with a great laughter, disappear; with songs on your lips, disappear.

osho card – Clinging to the Past – 5 –

 

osho past 5

Clinging to the Past – 5 –

These tenses–past, present and future–are not the tenses of time; they are tenses of the mind. That which is no longer before the mind becomes the past. That which is before the mind is the present. And that which is going to be before the mind is the future. Past is that which is no longer before you. Future is that which is not yet before you. And present is that which is before you and is slipping out of your sight. Soon it will be past…. If you don’t cling to the past…because clinging to the past is absolute stupidity. It is no longer there, so you are crying for spilled milk. What is gone is gone! And don’t cling to the present because that is also going and soon it will be past. Don’t cling to the future–hopes, imaginations, plans for tomorrow–because tomorrow will become today, will become yesterday. Everything is going to become yesterday. Everything is going to go out of your hands. Clinging will simply create misery. You will have to let go.

Osho The Great Zen Master Ta Hui Chapter 10

 

Commentary:

The figure pictured in this card is so preoccupied with clutching her box of memories that she has turned her back on the sparkling champagne glass of blessings available here and now. Her nostalgia for the past really makes her a ‘blockhead’, and a beggar besides, as we can see from her patched and ragged clothes. She needn’t be a beggar, of course–but she is not available to taste the pleasures that offer themselves in the present. It’s time to face up to the fact that the past is gone, and any effort to repeat it is a sure way to stay stuck in old blueprints that you would have already outgrown if you hadn’t been so busy clinging to what you have already been through. Take a deep breath, put the box down, tie it up in a pretty ribbon if you must, and bid it a fond and reverent farewell. Life is passing you by, and you’re in danger of becoming an old fossil before your time!

 

 

……………………

 

Cuje-tare:

Toti vrem sa cunoastem, si sa intelegem mai mult, si in acelasi timp totul are un ritm mai rapid, si ce am inteles ieri nu se mai potriveste cu ziua de azi… am renuntat sa mai caut intelesuri acolo unde raspunsurile sunt prea mari ca mintea mea omeneasca sa le poata intelege. Acum am mai multa satisfactie in a observa, a observa cat mai mult (si nu mai inteleg nimic 🙂 dar cu toate astea ma simt de parca adun piese dintr-un puzzle imens si ma uit la ele si nu inteleg nimic pentru ca inca nu am suficiente ca sa imi fac o imagine, insa daca sunt atenta sa ma uit la fiecare piesa in parte vad atunci unde o pot folosi si ca are ceva in comun cu o alta bucatica si ma face sa presimt ce sta in spatele lor.

 

Am mai multa satisfactie in a observa decat in a intelege si concluziile le suspend (raman deschise).

osho card – 2 – schizophrenia :D

osho 12 new vision

Man is split. Schizophrenia is a normal condition of man–at least now. It may not have been so in the primitive world, but centuries of conditioning, civilization, culture and religion have made man a crowd–divided, split, contradictory…. But because this split is against his nature, deep down somewhere hidden the unity still survives. Because the soul of man is one, all the conditionings at the most destroy the periphery of the man. But the center remains untouched–that’s how man continues to live. But his life has become a hell. The whole effort of Zen is how to drop this schizophrenia, how to drop this split personality, how to drop the divided mind of man, how to become undivided, integrated, centered, crystallized. The way you are, you cannot say that you are. You don’t have a being. You are a marketplace–many voices. If you want to say ‘yes’, immediately the ‘no’ is there. You cannot even utter a simple word ‘yes’ with totality…. In this way happiness is not possible; unhappiness is a natural consequence of a split personality.

Osho Dang Dang Doko Dang Chapter 3

 

Commentary:

The person on this card brings a new twist to the old idea of „getting stuck between a rock and a hard place”! But we are in precisely this sort of situation when we get stuck in the indecisive and dualistic aspect of the mind. Should I let my arms go and fall head-first, or let my legs go and fall feet-first? Should I go here or there? Should I say yes or no? And whatever decision we make, we will always wonder if we should have decided the other way. The only way out of this dilemma is, unfortunately, to let go of both at once. You can’t work your way out of this one by solving it, making lists of pros and cons, or in any way working it out with your mind. Better to follow your heart, if you can find it. If you can’t find it, just jump–your heart will start beating so fast there will be no mistake about where it is!

http://www.osho.com/Main.cfm?Area=magazine&Sub1Menu=tarot&Sub2Menu=oshozentarot

12 – new vision – osho card

osho 12 new vision
12. New Vision

When you open up to the ultimate, immediately it pours into you. You are no longer an ordinary human being – you have transcended. Your insight has become the insight of the whole existence. Now you are no longer separate – you have found your roots.

Otherwise, ordinarily, everybody is moving without roots, not knowing from where their heart goes on receiving energy, not knowing who goes on breathing in them, not knowing the life juice that is running inside them. It is not the body, it is not the mind – it is something transcendental to all duality, that is called bhagavat * – the bhagavat in the ten directions ….

Your inner being, when it opens, first experiences two directions: the height, the depth. And then slowly, slowly, as this becomes your established situation, you start looking around, spreading into all other eight directions. And once you have attained to the point where your height and your depth meet, then you can look around to the very circumference of the universe. Then your consciousness starts unfolding in all ten directions, but the road has been one.

Osho Zen: The Diamond Thunderbolt Chapter 9

Bhagavat means ‘the Adorable One’, and Bhagavata is a worshiper of the Adorable One

 

 

Commentary:

The figure on this card is being born anew, emerging from his earthbound roots and growing wings to fly into the unbounded. The geometric shapes around the body of the figure show the many dimensions of life simultaneously available to him. The square represents the physical, the manifest, the known. The circle represents the unmanifest, the spirit, pure space. And the triangle symbolizes the threefold nature of the universe: manifest, unmanifest, and the human being who contains both.

Now you are presented with an opportunity to see life in all its dimensions, from the depths to the heights. They exist together, and when we come to know from experience that the dark and the difficult are needed as much as the light and easy, then we begin to have a very different perspective on the world. By allowing all of life’s colors to penetrate us, we become more integrated.

…………………………………..

Cand te deschizi catre tot ce poate fi posibil, aceste posibilitati picura inlauntrul tau.Nu mai esti doar o biata fiinta umana – ai intrat in transcedentral. Intelegerea ta a devenit intelegerea intregii existente.

Nu mai esti separat – ti-ai regasit radacinile.

Altfel, in mod obisnuit, toti se misca fara radacini, nestiind de unde inimile lor primesc energie, nestiind ce  traieste respirand in ei, nestiind izvoarele de viata ce curg prin ei. Nu este trupul, si nici mintea – este ceva ce transcede dincolo de dualitate, ceva numit bhagavat- bhagavat in cele 10 directii…

Fiinta ta, atunci cand se deschide, prima data experimenteaza 2 directii: inaltimea si adancimea. Si apoi incet incet asa cum aceasta devine o situatie stabila, incepi sa te uiti in jur, survoland toate cele 8 directii. Si in momentul in care ai ajuns in punctual in care inaltimea intalneste adancimea, atunci tu poti contempla chiar circumferinta universului. Atunci constienta ta incepe sa se desfasoare in toate cele 10 directii, si totusi drumul a fost unul singur.

Osho Zen: The Diamond Thunderbolt Chapter 9

Comentariu:

Figura de pe acest card se naste din nou, a 2a oara, renascand din legaturile radacinilor pamantesti,  crescandu-i aripi sa zboare catre taramul liber. Figurile geometrice din jurul personajului sunt multiplele dimensiuni ale vietii ce ii sunt cunoscute si manifestate in mod simultan.

Patratul reprezinta forma fizica, manifestarea, tot ce e vizibil si cunoscut.

Cercul reprezinta invizibilul, ceea ce e nemanifestat

Fiinta umana – le contine pe amandoua.

Acum ni se prezinta o ocazie de a vedea  viata in toate dimensiunile ei, din adancimi pana in inaltimi. Exista impreuna in acelasi timp, si atunci cand ajungem sa cunoastem din experienta ca avem nevoie in egala masura de intuneric si greutati la fel precum avem nevoie si de lumina si usor, atunci incepem sa avem o perspectiva diferita asupra lumii. Permitand tuturor culorilor vietii sa ne coloreze si pe noi insine, noi devenim din ce in ce mai integrati vietii insasi, mai integrati universului.

A ajuta – da au ba?!

 

 

395598_535160256514447_1519505089_n

 

Ce inseamna suferinta unui seaman?

 

Cand merg pe strada vad aceasta suferinta? Si cand vad aceasta suferinta, ea este reala sau contrafacuta, si daca e reala pot eu sa merg mai departe?

 

Pot eu sa ajut? Si daca da, cum?

 

 

Nu exista oare organizatii care sa se ocupe de cei ce au o viata grea?

 

Eu nu am timp acu, am si eu problemele mele, si pe mine cine m-a ajutat cand am avut nevoie?

 

Eh, fiecare cum si-a asternut asa doarme!! sigur au facut ei ceva sa ajunga in situatia asta…

 

Cine stie, maica-sa ori taica-su e vre-un drogat alcoolic, si de aia au ajuns asa..

 

Dar copii ar trebui sa merga la scoala domne’…

 

 

 

Eu stiu un lucru, daca vad un om in frig si foame: ii ofer ce are nevoie sau il intreb cum este si de ce are nevoie, nu fac presupuneri –  il intreb. Nu ma apuc sa filozofez despre cum a ajuns el in acea situatie, daca merita sau nu, daca eu intarziu nu stiu unde daca ma oresc putin acum din drum.

 

 

E o mana intinsa spre tine – ii raspunzi sau nu?

 

Creezi o poveste pt ceea ce vezi? sau reactionezi din inima direct pt ca si gandirea ta iti spune daca omul din fata ta te minte sau nu. Cand un copil de pe strada de 7-8 ani iti spune ca ii e sete si te roaga sa ii cumperi o sticla de apa – in acel moment tu crezi ca el minte sau spune adevarul?

 

 

Nu imi propun sa schimb lumea, si nici sa o fac mai buna – imi propun sa ma schimb pe mine si sa devin eu mai buna cu inima mai mare, atat de mare incat sa incapa toti oamenii (inclusiv si femeia cu care ieri m-am certat, pt un lucru de nimic).

 

 

 

Am observat ca atunci cand vorbim de a ajuta pe cineva – prima data nu apare empatia! Ci prima data apare SUSPICIUNEA

 

ca ceva nu e adevarat ca sigur e ceva putred si ca cineva vrea sa ne pacaleasca cu povesti lacrimogene. “… Si eu fac fapte bune si generoase, dar profita lumea de mine. Daca esti prea bun esti luat de prost, de multe ori m-am pacalit si oameni m-au dezamagit, etc”

 

 

 

Vreau sa ajung sa ma risipesc in darnicie – daca dau din inima eu nu ma imputinez si nu ma saracesc – daca dau din inima nu imi pasa daca nu mi se multumeste inapoi, daca cel ce a primit e nerecunoscator sau imi desconsidera darul. Caci un gest bun e ca o samanta care daca nu rodeste acum pt ca pamantul este aspru si uscat, aceasta samanta va da rod la un moment dat, cand eu nu voi mai fii sa vad acest vlastar.

 

 

Dar din dar se face rai!

 

 

“A experimenta” este sentimentul de a te minuna

experiencingYou just look around, look into the eyes of a child, or into the eyes of your beloved, your mother, your friend – or just feel a tree. Have you ever hugged a tree? Hug a tree, and one day you will come to know that it is not only that you have hugged the tree but that the tree also responds, the tree also hugs you. Then for the first time you will be able to know that the tree is not just the form, it is not just a certain species the botanists talk about, it is an unknown God – so green in your courtyard, so full of flowers in your courtyard, so close to you, beckoning you, calling you again and again.

Osho Dang Dang Doko Dang Chapter 2

Commentary:

An „experience” is something that can be filed away in a notebook, or captured on film and pasted into an album. ‘Experiencing’ is the feeling of wonder itself, the thrill of communion, the gentle touch of our connectedness with all that surrounds us.

The woman in this card is not just touching this tree, she is in communion with it, she has almost become one with it. It is an old tree, and has seen many hard times. Her touch is gentle, reverent, and the white on the inside of her cape reflects the purity of her heart. She is humble, simple – and that is the right way to approach nature. Nature doesn’t bang any drums when it bursts forth into flower, nor play any dirges when the trees let go of their leaves in the fall. But when we approach her in the right spirit, she has many secrets to share.

If you haven’t heard nature whispering to you lately, now is a good time to give her the opportunity.

………………………………………………………

O “experienta” este ceva care poate fi notat in jurnal, sau capturat pe pelicula si pusa intr-un album. “A experimenta” este sentimentul de a te minuna de ceea ce se intampla, fiorul comuniunii, atingerea fina si conectarea prin toate simturile la ceea ce ne inconjoara.

Femeia din acest cartonas, nu doar atinge copacul, ea se afla in comuniune cu el, aproape ca devine una cu el. Acesta e un copac batran si a trait multe vremuri grele. Atingerea ei este blanda, ceremonioasa, si albul din interiorul capei sale reflecta puritatea inimi sale. Ea este umila, simpla –  si acesta e modul potrivit de a te apropia de natura. Natura nu bate in tobe atunci cand copacii infloresc, nici nu se tanguie cand toamna copacii isi leapada frunzele. Si atunci cand noi ne apropiem in modul potrivit, ea are multe secrete sa ne dezvaluie.

Daca nu ai avut sansa sa auzi natura soptindu-ti in ultima vreme, acum e o ocazie buna sa ii dai aceasta sansa.

OSHO ZEN TAROT CARD:

http://www.osho.com/Main.cfm?Area=Magazine&Sub1Menu=Tarot&Sub2Menu=OshoZenTarot&Language=English

“Biografie” de Lucian Blaga

260144_232141200145571_380520_n

 

“Biografie” de Lucian Blaga

Unde si cand m-am ivit in lumina, nu stiu,
din umbra ma ispitesc singur sa cred ca lumea e o cantare.
Strain zambind, vrajit suind
in mijlocul ei ma-mplinesc cu mirare.
Cateodata spun vorbe cari nu ma cuprind,
cateodata iubesc lucruri cari nu-mi raspund.
De vanturi si ispravi visate imi sunt ochii plini,
De umblat umblu ca fiecare :
cand vinovat pe coperisele iadului, cand fara pacat pe muntele cu crini.
Inchis in cercul aceleasi vetre fac schimb de taine cu stramosii,
norodul spalat de ape sub pietre.
Seara se-ntampla mulcolm s-ascult in mine cum se tot revarsa povestile sangelui uitat de mult.
Binecuvant painea si luna.
Ziua traiesc imprastiat cu furtuna.
Cu cuvinte stinse in gura am cantat si mai cant mereu trecerea, somnul lumii, ingerii de ceara.
De pe-un numar pe altul tacand imi trec steaua ca o povara.